O astfel de unitate de cazare poate fi amenajată şi la un singur etaj al unei clădiri urbane cu locuinţe particulare, amplasate pe mai multe niveluri.La un grad de ocupare de 50%, investiţia totală va fi amortizată în 5-7 ani, chiar dacă în teorie specialiştii vorbesc de o perioadă de 10 ani. În ultimii ani, investitorii din România au importat o nouă modă din Comunitatea Europeană: hostelurile. Exact aşa a procedat Radu Coprean, care, după ce a fost în concediu în Austria, şi-a dat seama că o investiţie într-un hostel ar putea avea succes în ţara noastră. 

Nu era foarte sigur la ce să se aştepte, nu ştia dacă turiştii români vor accepta să doarmă în aceeaşi cameră cu alţi necunoscuţi, dar şi-a asumat riscul şi s-a decis să încerce. A ales o construcţie situată în centrul Braşovului, chiar în Piaţa Sfatului, la 20 de secunde de unul dintre cele mai vizitate obiective turistice din oraş, Biserica Neagră, şi s-a pus pe treabă.

Amenajările pentru patru camere cu 30 de locuri l-au costat aproximativ 40.000 euro. „Hostelurile se adresează unui segment de turişti mai puţin sofisticaţi, dar care, cu un buget rezonabil şi cu o perioadă mai mare de timp la dispoziţie îşi doresc să vadă cât mai multe oraşe şi regiuni turistice, astfel încât dotarea unor astfel de unităţi de cazare se limitează la strictul necesar”, explică Radu Coprean. A avut turişti din toată lumea, chiar şi din Australia şi Patagonia.

Cerinţe ca pentru un hotel de o stea

Nefiind impuse norme de clasificare dure, în majoritatea cazurilor, hostelurile au o singură stea. Şi din punct de vedere al construcţiei, conform legislaţiei impuse de Ministerul Turismului, hostelurile trebuie să respecte normele specifice unităţilor de cazare de o stea.

„Nici măcar nu este necesară o clădire dedicată, un hostel se poate amenaja chiar şi la un etaj al