Campania „Poveștile Oradei Mari” continuă cu o incursiune în istoria clădirii cunoscute azi sub numele de „Palatul Copiilor”.
La mijlocul secolului al XIX -lea intelectualii orașului au devenit conștienți de necesitatea conservării mărturiilor trecutului, fapt pentru care s-a instituit Societatea de Arheologie și Istorie, în 1871. Aceasta a funcționat inițial în clădirea actualei prefecturi unde, în aprilie 1878, avea loc o expoziție a celor mai importante obiecte. După o perioadă de stagnare, în 1886, în altă clădire închiriată se deschidea o expoziție de peste două mii de piese, ocazie cu care se tipărea primul ghid al obiectelor expuse, după cum arată Liviu Borcea, în „Memoria caselor”. Devenea astfel din ce în ce mai evidentă oportunitatea ridicării unei clădirii proprii. Cardinalul Lorincz Schlauch a oferit un teren pentru construcția muzeului, după care a fost scos la licitație proiectul. Câștigător a fost desemnat Rimanoczy Kalman senior, în 1891. „În 1895 au deschis un drum dinspre parcul Schlauch spre strada principală. Pe această stradă nouă au început construcția muzeului care, pe 1 noiembrie 1895, a fost finalizat”, scrie Peter I.Zoltan, în „Clădirile monumente istorice ale Oradei”. În același an, canonicul Bunytay Vince dona Societății de Arheologie și Istorie impozanta ușă din lemn a sălii mari, decorată cu sculpturi în stil neorenascentist.
Detalii stilistice
Inaugurarea clădirii a avut loc la 27 iunie 1896, reflectând stilul eclectic. Cum numărul exponatelor a crescut în timp, în 1910 proiectul lui Rimanoczy Kalman junior mărea spațiul celor nouă săli existente, cu alte cinci, din care trei la demisol. Fațada principală a muzeului este dominată de un rezalit central marcat de capiteluri ionice care susțin o arhitravă, o friză, o cornișă și un timpan triunghiular. Alături de aceste forme specifice neoclasicismului, întâlnim și amprente
