Genunchiul este foarte solicitat. Când omul păşeşte şi piciorul se află pe pământ, genunchiul lui suportă forţe de trei ori mai mari decât greutatea corpului. Apoi, genunchiul ar putea fi bănuit de lipsă de stabilitate, fiindcă e un caz unic în corpul omenesc ca o bilă, care este capul osului, să se plimbe pur şi simplu pe o suprafaţă ca o tavă fără să fie prins într-un locaş anume.

Şi cu toate astea, genunchiul are stabilitate fiindcă această bilă osoasă alunecând pe o tipsie este prinsă de ligamente puternice ce o ţin în râu şi genunchiul nu fuge. Iar un alt element de perfecţiune este lustruirea impecabilă a suprafeţelor osoase, o lustruire pe care nu a reuşit să o atingă nici o tehnologie de mare performanţă. Când apare degradarea genunchiului e semnul că s-a instalat artroza, numită la genunchi gonartroză. În artroza genunchiului a fost afectat cartilajul articulaţiei. Primele suferă celulele cartilajului şi apoi se observă fisuri. Un cartilaj sănătos în articulaţia genunchiului are culoarea perfect albă şi e lustruit. Când s-a degradat acest cartilaj, culoarea se schimbă într-un alb lăptos şi sunt fisuri care înseamnă că apare frecarea. Într-o articulaţie de genunchi normală, frecarea este extraordinar de mică. Explică artroza genunchiului dr. Rodica Marinescu, şeful secţiei de ortopedie II de la Spitalul Colentina. O dată ce a fost început procesul de artroză care alterează structura cartilajului în genunchi, degradarea continuă în cascade. Grosimea cartilajului se reduce treptat până se ajunge la frecarea os pe os în articulaţie.

În artroza avansată, după ce a fost distrus cartilajul, urmează distrugerea suprafeţelor osoase. Apar şi nişte ciocuri osoase (osteofite) care cresc tensiuni pe capsula articulaţiei, iar durerile încep să fie foarte mari. Lichidul sinovial din articulaţii, cel produs de învelişul din interior al capsulei,