Revenise, după ani, în Brescia, atunci când antrena formaţia bresciană, o adusese în prima divizie a Italiei, făcuse figură frumoasă cu o echipă mică şi printre altele născuse un mare jucător devenit apoi pilon al Milanului şi al naţionalei Italiei.

El îl descoperise şi îl înălţase în măiestria fotbalistică pe inteligentul fotbalist Pirllo. Acum revenise cu echipa Rapid într-un cantonament. I-a scos pe băieţi la plimbare prin Brescia într-o zi de duminică însorită, când brescienii se plimbau agale pe străzile frumosului oraş italian. Eram alături de el. Se opreau băieţii tinei din Brescia, veneau la el şi-i spuneau: "Il Luce. Fata de lângă mine vreau să mi-o fac logodnică. Ţi-o arăt şi ţie, îţi place? Mă îndemni să mă logodesc cu ea?". Superbă dovadă de dragoste. După ani de zile, faimosul antrenor Il Luce era oprit de tineri necunoscuţi care îi cereau consimţământul în iubirea lor. Pe străzile forfotind de brescieni, în faţa lui Luce, italienii făceau o reverenţă încărcată de admiraţie şi de dragoste. Până a-i lăsa pe fotbaliştii Rapidului să îşi facă cumpărături antrenorul român i-a dus să viziteze Bazilica romană, veche de peste o mie de ani, le-a arătat muzeul oraşului şi i-a plimbat prin casa unde erau găzduiţi preşedinţii italieni. MIRCEA LUCESCU. El era îndrăgitul de Luce, el era cel ce se zbuciuma să-i instruiască pe fotbalişti în ale culturii generale făcându-i să guste şi din plăcerile unui muzeu sau ale unei case memoriale.

Aveam bucuria şi onoarea de a-l avea invitat de gală într-una din emisiunile mele pe omul acesta sentimental, inteligent, serios şi iubitor de România. Îmi făcea o destăinuire mai greu de întâlnit în lumea pestriţă şi gălăgioasă a fotbalului. Bărbatul profund aureoleat de multe succese, atât în ţară, cât şi în străinătate, mi se "spovedea" că este mai bucuros ca după ani şi ani să constate că fotbaliştii lui