Refrenul pe care îl auzim cel mai des de la guvernanţi, primari, demnitari de tot felul şi funcţionari publici, atunci cînd trebuie să justifice vreo lege sau vreo măsură oarecare este "aşa ne cere UE". Ne-am obişnuit atît de mult cu această formulă încît mă tem că am ajuns să o presupunem noi înşine, fără să ne-o mai spună nimeni. Orice schimbare am vedea în jurul nostru " de la înlocuirea bordurilor pînă la introducerea autobuzelor ecologice " o presupunem ca fiind "cerută de ăştia de la UE". Şi, dacă "am intrat la o idee", greu ne-o mai scoate cineva din cap...

Cazul cel mai "strigător la cer" (cum ar spune dl Gabriel Liiceanu), dar şi cel mai "curat caraghioz" (cum ar fi spus dl Caragiale) a fost " n-am să încetez niciodată s-o repet " marele război al brînzei de acum doi ani. Ciobanii s-au trezit peste noapte că nu mai au voie să vîndă telemeaua decît în localităţile lor. Ba nu, şi pe o rază de vreo 30 de km! Ba nu, în judeţul de baştină! "Aşa ne cere UE", au spus autorităţile sanitar-veterinare. Pînă la urmă, s-a revenit de tot: au voie în toată ţara. Cineva pricepuse că formula local market din documentele europene înseamnă "piaţa din localitate", cînd de fapt înseamnă "piaţa dintr-o ţară anume", în opoziţie cu european market (piaţa comună europeană). "A tradus-o" greşit, mă-nţelegi, în amorul pentru UE...

Alt caz era cît pe-aci să se întîmple recent şi se referă la "o brînză" mult mai importantă decît telemeaua. Codurile (penal, de procedură penală, civil, de procedură civilă) urmau să fie adoptate prin asumarea răspunderii Guvernului, pentru că " a spus-o însuşi preşedintele ţării " ne-o cere UE, care urmează să publice raportul privind justiţia din România şi acesta trebuie "să iasă bine". În fapt, UE ne cere de ani întregi, în esenţă, o justiţie corectă şi eficientă. (Simplific, desigur...) Cum ajungem la ea ar trebui să fie problema noas