De la agitaţia de "protocol" de la Liceul "Jean Monnet", unde am "prestat" pentru Antena 3 sub un cort "Bere Ciuc", am luat oraşul în piept să ajung repede la "urna" mea de la Liceul "Spiru Haret".
Bucureştiul la ora 10 şi jumătate începea să fiarbă; nu din motivul europarlamentarelor, ci de la soarele lăptos de caniculă. În faţă la "Spiru", linişte ca în zilele de vacanţă. Doi jandarmi şi portarul stăteau pe trepte şi-şi povesteau viaţa, ca să le treacă timpul. Pe culoare, pustiu. Găsesc uşa clasei unde este secţia de votare. Sunt singurul votant. Cei din comisie ridică miraţi capul spre mine, doar că nu-mi zic: uite-l şi păsta, n-are linişte! Trec prin "procedură". Iau ştampila, semnez în listă. Sunt al patrulea "spirit civic, european, bla, bla" din cei 30 de colegi înscrişi pe tabel care ar trebui să voteze azi. Mă simt deja în elită! Intru după pânza ieftină care îmi asigură secretul operaţiunii. Am avut o ezitare dacă să-l trimit la Bruxelles pe Gigi sau pe... L-am preferat pe... Lasă, că ştie ce-i pe acolo. Ies din cabină, bag foaia îndoită regulamentar, dau ştampila, iau buletinul, salut şi o iau spre jandarmii de la intrare. M-am întâlnit cu o bunică pe culoar care citea cu nesaţ un anunţ pentru o tabără de elevi în Ceahlău. Mi-a sărit în ochi preţul - 6,7 milioane de lei vechi. O săptămână. Înainte erau gratuite. Aşa făceau comuniştii. Înaintea lor, legionarii. Acum, taberele europene costă. Un europarlamentar are o indemnizaţie lunară de 7.000 de euro. Plus deconturi ş.a.m.d. E bine, să aibă un ban de buzunar! Bruxellesul e oraş scump.
6,7 milioane tabăra unui copil o săptămână. Gândesc ca Bobu: Am fost un dobitoc! E ultima dată. Promit!
De la agitaţia de "protocol" de la Liceul "Jean Monnet", unde am "prestat" pentru Antena 3 sub un cort "Bere Ciuc", am luat oraşul în piept să ajung repede la "urna" mea de la Liceul
