Departe de lumea politică dezlănţuită se desfăşoară o altă bătălie, nevăzută şi cu o miză mult mai mare. Noi suntem miza. Pâş, pâş, forţele propagandei se strecoară prin văgăunile vieţii voastre. Un atac continuu, constant, insidios. Parc-ar fi zgomotul asurzitor al Niagarei. După multe zile, simţurile ajung să-l atenueze şi poţi să crezi că e un ciripit mai gălăgios sau chiar o clorofilă mai zurbagie. Să nu credeţi că e vorba numai de propaganda politică, aia care vinde mii de kilometri de autostradă, salarii duble şi fericire la pachet, în ambalaj de demnitate europeană.
Toată civilizaţia modernă se bazează pe mecanismele şi complexe, şi grosolane ale propagandei. Tot ce mişcă-n lumea asta, râul, ramul, comerţul sau morala, constituie puncte de bifat pe agenda propagandiştilor. Nu mai avem contact direct cu realitatea, ci numai prin intermediul „imaginilor sugestive“ ale „sloganurilor inspirate“. Armate de comunicatori au luat realitatea în primire. Prezentarea produselor, laolaltă cu argumentele ingenioase, e acontată, apreciată şi răsplătită regeşte. Nu contează ce se vinde, dacă nimicul poate fi ambalat şi i se ataşează un preţ corect. Această supă informă de păreri nesincere şi sugestii mincinoase o bem noi, simplii cetăţeni, din ea ne formăm ideile tot mai alienate despre lume şi viaţă.
Iată un exemplu din miezul crizei: „Cumpăraţi un apartament superb, într-o zonă superbă, pentru o viaţă de vis, pentru numai… cinci? şapte? câte sute de mii de euro doriţi să scriem pe contract? Cum, vă îndatoraţi pe viaţă? Apartamentul nu valorează niciun sfert? Cine a inventat preţurile astea? Banii n-aduc fericirea? Ce copil sunteţi! Facă-se voia dumneavoastră, numai semnaţi dracului mai jos şi daţi-ne banii!“ Exemple tot atât de flagrante există pretutindeni. Cărţi inepte, vândute în milioane de exemplare, în jdemii de ţări – fără de care nu put
