Călătoriile prin ţară, indiferent de zonă, rămîn la fel de uimitoare şi imprevizibile... Începînd cu trenurile, niciodată la fel, şi cu numerotarea şi luarea în stăpînire, anarhică, a locurilor: vor exista mereu un factor de instabilitate şi o tendinţă de a confunda spaţiul public cu cel privat, de a nu accepta nici un fel de repartizări oficiale, pe principiul "totul se negociază"... Aşa, nu ai cum să te plictiseşti, chiar dacă e vorba de o călătorie de şase ore. Ce ţi-ai mai putea dori?

Poate doar o cameră uriaşă, cea mai mare pe care ţi-o poţi imagina în România, dar şi " pe alocuri " în străinătate: la pensiunea Violeta, din Saschiz, arhitectul care a făcut proiectul s-a întrecut pe sine şi şi-a permis să nu ţină cont de limitele spaţiale concrete. A conceput încăperi uriaşe, aerisite, cu holuri lungi şi băi regale, precum în apartamentele de lux ale blocurilor bucureştene nou construite. Cu mobilă sobră, elegantă într-un stil minimalist. Totul impecabil, poate doar prea impecabil pentru contextul rural din jur, în care vacile încă se întorc (singure) de la păscut, găinile îşi cotcodăcesc ouăle şi se mai scoate apă de la fîntînă...

Dar lumea evoluează, şi mediul rural e, cu atît mai mult, sediul contrastelor. Hotelul Ciprian, din zona Turdei, care avea în fiecare baie jacuzzi, nu mai e o excepţie... Nu departe de Saschiz, în Daneş, la complexul Dracul (scris cumva pe lîngă a-ul din Daneş, ca să dea Dracula...), se află o piscină în toată puterea cuvîntului. Printre ingredientele tradiţionale, turiştii eco-agrari circulă, şiroind, în costume de baie...

De altfel, zona Saschiz-Laslea, de pe lîngă Sighişoara, e cît se poate de cosmopolită şi avangardistă: în primul rînd, pe oriunde am trecut, ne-am nimerit pe urmele prinţului Charles, care a cumpărat o casă în zonă. Poveştile legate de vizitele lui pe la meşterii satelor culminează cu întreba