Vecinul meu de autocar este australian. De fel, este de prin părţile Macedoniei (nu îl întreb care...), dar a plecat în Australia în urmă cu vreo cincizeci de ani. Este psihiatru, ca toţi ceilalţi din autocar, aflaţi într-o excursie prin împrejurimile orăşelului în care tocmai se încheiase un important congres internaţional organizat în aceste părţi ale lumii.

" Cînd mi-am început eu activitatea, psihiatria culturală nu prea era luată în considerare în Australia, îmi povesteşte el. Eram un mic grup de tineri entuziaşti pe care ceilalţi medici, "seniorii", îi considerau cam nebuni..., zîmbeşte el. Pentru ei, boala psihică era doar Boala, aspectele culturale fiind, dimpotrivă, exact înfăţişarea particulară care trebuia dată la o parte pentru a se ajunge la esenţa, unică şi specifică, a bolii respective. În Australia însă, cu tot amestecul său de populaţii şi, mai ales, cu diferenţele uriaşe dintre aborigeni şi valurile recente de imigraţie, acest lucru era destul de dificil.

" Şi acum? mă interesez eu.

" Acum nu cred că mai există mulţi care să neglijeze aspectele culturale ale bolii psihice. Cu atît mai mult cu cît diversitatea culturală se accentuează prin migraţie şi devine ea însăşi cauză a bolii. Iar migraţia a devenit fenomenul central al mondializării.

Continuăm discuţia, la care se alătură şi un indian, în prezent profesor la Londra. Migraţia, cu valurile şi provenienţele sale diverse şi distincte, rămîne în centrul atenţiei. Indianul ne povesteşte despre avatarurile pacienţilor săi indieni din Anglia. Ajungem, inevitabil, şi la problema limbii, mai importantă pentru psihiatru decît pentru scriitor, căci fiecare bolnav pe limba sa piere şi tot pe limba sa se împărtăşeşte psihiatrului pentru a-şi comunica suferinţa şi a căuta vindecarea. Psihiatria în turnul lui Babel devine astfel o provocare la care părinţii meseriei nici măcar nu