De vreo două săptămîni, la Moara Assan "se lucrează". Adică se lucrează la demolarea acestui monument istoric, din care incendiile din anii trecuţi lăsaseră prea mult " se va înţelege imediat dacă adaug că e vorba de o suprafaţă de patru hectare în sectorul 2, adresa exactă fiind pe strada Silozului, la nr. 25.

Totul a început în 1853, cînd Gheorghe Assan (1821-1866) a întemeiat în Bucureşti o moară cu aburi, pentru care a adus tehnologie avansată tocmai de la Viena. Transportarea motorului, de 7 tone, s-a făcut pe Dunăre cu vaporul, iar de la Giurgiu cu tracţiune animală, ceea ce a durat o lună, fiindcă trebuia construite poduri sau punţi destul de solide ca să reziste la această greutate. După ce Assan a murit, la München, afacerea a fost preluată de văduvă, apoi, din 1884, de cei doi fii care, între timp, studiaseră în străinătate: cel mai tînăr, Vasile (1860-1918), a fost inginer şi a creat, din 1904, "Româno-Americana", una dintre cele mai mari firme de exploatare şi export de petrol, fratele său Gheorghe a devenit preşedinte al Camerei de Comerţ. Casa lor era, mai întîi, pe Calea Victoriei, lîngă Palatul Regal, unde a fost mai tîrziu hotelul Metropol, apoi în Piaţa Lahovary. Actul de fondare al acelei splendide clădiri mi l-a arătat, cînd eram copil, un anticar particular (deci, atunci, clandestin), dar am uitat data, caligrafiată pe cartonul scrobit şi tăios, care trebuie să fi fost în primii ani ai secolului trecut. "Casa Oamenilor de Ştiinţă", acum un restaurant mediocru, a fost recent cumpărată de Academia Română de la moştenitorii Assan care au recuperat-o.

Aceiaşi moştenitori sînt într-un proces, de mult tărăgănat, pentru construcţiile şi instalaţiile industriale care au aparţinut familiei. La 1906, pe lîngă moara care putea măcina zilnic şapte vagoane de grîu, făină suficientă pentru a hrăni 100.000 de oameni, mai erau o fabrică de ul