"Scheise", oftează Georg, în timp ce colegii îl iau peste picior. "Scoal’, mă Ghiţă, de te culcă, mă", strigă Adrian la el, în rîsetele celorlalţi. Pe Georg îl doare capul rău de tot. E mahmur. A combinat bere cu votcă pînă pe la patru dimineaţa, la o crîşmă locală. E venit de şase luni în România, pe un program de twinning (adică un soi de schimb de experienţă, colaborare interguvernamentală, vin funcţionari de acolo să dea exemplu de bune practici românilor). De atunci a devenit aproape alcoolic. O fi dorul de casă? Pe naiba. Pur şi simplu, s-a adaptat la viaţa din punctul ăsta de trecere a frontierei. Şefii sînt pe mînă cu subalternii, inspectorii sînt pe mînă cu şefii, ciubucurile se împart frăţeşte. Georg e vameş. Colegii lui îi zic, firesc, Ghiţă. La început, îl priveau cu neîncredere. "O fi inspector sub acoperire? Ne-o scrie în raport? Ne-om face de rîs?" Aşa că Georg a trebuit să se integreze în colectiv. După două săptămîni de la sosire, a organizat un prim chef, "de socializare". Atunci a devenit Gheorghe. Acela a fost începutul. După al doilea bairam, a promovat la Gheorghiţă. Consacrarea, adică apelativul Ghiţă, i-a venit după al treilea şpriţ, asezonat şi cu cîteva fete frumoase (erau din Moldova, în drum spre Cipru). Nu a fost singura pierdere a programului interguvernamental. Din patru vameşi, după şase luni, unul a divorţat şi s-a combinat cu o rom

"Scheise", oftează Georg, în timp ce colegii îl iau peste picior. "Scoal’, mă Ghiţă, de te culcă, mă", strigă Adrian la el, în rîsetele celorlalţi. Pe Georg îl doare capul rău de tot. E mahmur. A combinat bere cu votcă pînă pe la patru dimineaţa, la o crîşmă locală. E venit de şase luni în România, pe un program de twinning (adică un soi de schimb de experienţă, colaborare interguvernamentală, vin funcţionari de acolo să dea exemplu de bune practici românilor). De atunci a devenit aproape alcoo