● Ioana Pârvulescu, Întoarcere în secolul 21, Editura Humanitas, 2009.
După două cărţi "gemene" " Întoarcere în Bucureştiul interbelic (2003) şi În intimitatea secolului 19 (2005) " prin care a reuşit să aducă istoria literară în rîndul genurilor cu succes la public, Ioana Pârvulescu se întoarce în prezent cu o carte de publicistică. De data aceasta nu mai face "arheologie literară", nu mai caută prin jurnale şi scrisori, nu mai suflă colbul de pe publicaţiile sau documentele vremii, nu mai "restaurează" timpuri, personaje sau întîmplări din secole trecute, toate paginile acestei cărţi mizează acum mai degrabă pe familiar, decît pe inedit. Publicistica este un gen mult prea contextual pentru a nu fi riscant atunci cînd ajunge între copertele unui volum. Sigur, publicistica literară este mai puţin efemeră datorită ideilor şi temelor ei care nu se devalorizează niciodată, dar dacă articolele din presa interbelică ale unui Mihail Sebastian, să zicem, pot stîrni interes, pasiune şi polemici, care sînt şansele ca texte adunate din paginile ultimului deceniu ale oricărei reviste să aspire la statutul unei cărţi savuroase?!
Scrise şi publicate între 2001-2009, în rubrica intitulată alternativ "Cronica optimistei/pesimistei" din România literară, Ioana Pârvulescu are dreptate să vadă în aceste articole un fel de jurnal public, un document neconvenţional al vieţii cotidiene (al unui intelectual) din primul deceniu al acestui secol. Dar acest lucru nu se datorează atît informaţiei culturale, cît inteligenţei emoţionale, felului special în care Ioana Pârvulescu convieţuieşte cu cotidianul şi "citeşte" realitatea " colecţionînd detalii, punînd întrebări, făcînd acolade literare ", şi, nu în ultimul rînd, calităţii scriiturii. Îndrăgostită iremediabil de începutul secolului trecut, Ioana Pârvulescu şi-a însuşit, mai ales în publicistică, o anume eleganţă " în ati
