Despre Gibraltar " strîmtoarea " am învăţat cu toţii la geografie, nu mai ştiu prin ce clasă. Cînd mă străduiam s-o găsesc pe hartă, terorizată parţial de tovarăşa de geografie mult prea autoritară, nu mi se părea niciodată că aş arăta un loc real. Era un loc cu atît mai fascinant cu cît dădea spre Africa, reprezenta o trecere…

Acum cîteva zile am constatat că Gibraltarul e un loc real. Poţi păşi pe ea " nu pe strîmtoare, ci pe stîncă. Şi în statul şi oraşul ce-i poartă numele. Într-unul dintre pliantele standard de prezentare, e numit "o enclavă britanică localizată în extremitatea sudică a Peninsulei Iberice, imediat după golful Algeciras". La capătul Spaniei, un loc în care se vorbeşte engleză cu accent britanic şi-ţi cumperi haine de la Marks and Spencer (vînzătoarele de acolo adresîndu-ţi-se cu "dear" şi uşor cockney…). La 20 de minute de Africa, pe care o poţi vedea în zare, aproape o atingi… Pe o parte Mediterana, pe alta " Oceanul Atlantic, în diferite nuanţe de albastru…

Oricît de mic şi de orăşean angrenat în infimele-ţi tabieturi ai fi, nu poţi rata, aici, o senzaţie de explorator. Sentimentul de depăşire a lumii strîmte în care te mişti de obicei. În primul rînd, treci graniţa dintre Spania şi Gibraltar chiar prin aeroport: se pare că avioanele şi maşinile se înţeleg între ele cum să-şi împartă pistele… Ultimul oraş din Spania se numeşte semnificativ: Linea de la Concepcion. După el urmează… teritoriu britanic " din 1713, englezii au cucerit roca şi statul şi şi-au stabilit aici o bază militară pentru flota lor. Locuitorii Gibraltarului sînt cetăţeni britanici, supuşi ai Reginei: două referendumuri au confirmat voinţa lor de a rămîne aşa şi de a nu deveni spanioli. Statutul acesta le dă dreptul la educaţie britanică; şi încurajează prezenţa multor firme englezeşti acolo. Cei din Gibraltar ţin la cetăţenia lor britanică: există, de altfel,