În oraşul Orhei, situat în centrul Moldovei, cineva a murdărit cu dohot un uriaş panou electoral al liderului Partidului Democrat din Moldova, Marian Lupu, al cărui surîs schimonosit de substanţa neagră abia mai răzbate pînă la alegători.

" Un comunist, scrîşneşte dispreţuitor o localnică.

" Care comunist? Comunişti erau ăia de pe vremuri, cei de azi sînt nişte tîlhari! o contrazice cumnatul ei, care a votat în 2005 cu comuniştii, dar acum este furios pentru că aceştia au furat ţara, iar lumea tot săracă a rămas.

O fantomă bîntuie prin Moldova " fantoma anticomunismului. Dar comunismul este doar un pseudonim al tuturor bolilor de care suferă ţara " sărăcie, corupţie şi absenţa statului de drept. Partidul Comunist (PCRM), care în aceste zile este pe punctul de a deveni un partid de opoziţie, nu are nimic în comun cu ideologia comunistă clasică. Revista The Economist califica PCRM drept un partid de centru-dreapta, alţi analişti sau politicieni, printre care şi Dumitru Diacov, fostul lider al Partidului Democrat, îl consideră un partid social-democrat, de centru-stînga. Elementele doctrinare intrinseci ideologiei comuniste lipsesc cu desăvîrşire la PCRM, iar profilul ideologic al partidului se conturează în jurul unui moldovenism feroce, cu tentă rusofilă, combinat cu o sensibilitate suprasolicitată pentru dimensiunea socială, la care se adaugă cîteva ingrediente extrase direct dintr-o societate post-totalitară " intoleranţa faţă de minorităţile religioase şi sexuale, atitudinea patriarhală şi o doză strategică de fervoare religioasă. Comunismul este o ameninţare doar în măsura în care în spatele acestei etichete se ascund anacronismul, nostalgiile dictatoriale şi dorinţa de a proteja interesele unor structuri de tip oligarhic. În rest, comunismul moldovenesc este el însuşi o fantomă fără carne şi oase, un ambalaj pompos în care se ascunde un con