Editura pariziană ALLIA publică mini-cărţi bizare: curiozităţi literare, bijuterii, texte uitate sau (re)descoperite. Printre ele, apăru în 2009 un Elogiu al Nimicului, dedicat Nimănui şi publicat de un Anonim. L-am citit cu delectare, ca şi cum aş fi savurat un vin vechi. Şi n-am regretat. Textul i se datorează unui anume Louis Coquelet, născut la Péronne (în 1676) şi mort la Paris, în 1754, după ce s-a făcut cunoscut prin broşurile sale fanteziste, apărute între 1727 şi 1737: Almanahul Doamnelor, Măgarul, Elogiul picăturii, Elogiul a ceva dedicat Cuiva, Critica şarlataniei, Elogiul femeii rele. În urma acestor mondene decantări, extenuat de atîtea frivolităţi salonarde, autorul a rămas pesemne admiratorul Nimicului, pe care s-a hotărît să-l preamărească printr-o delicioasă fandare encomiastică. Deşi a cunoscut mai multe ediţii, cărţulia, voit şi incitant anonimă, era pînă nu demult de negăsit, mai ales că ultima sa ediţie datează din 1861...
Anonimul (adineaori dezvăluit) se dedă unui ludic exerciţiu umanist, într-o augustă tradiţie asumată din capul locului: "Homer, întîiul poet grec, a scris un poem despre războiul şoarecilor cu broaştele, iar Virgiliu, prinţ al poeţilor latini, a comis un altul despre o musculiţă. Ovidiu a făcut elogiul puricelui, Lucian pe cel al muştei, Melanchton, Agrippa şi mulţi alţii, pe acela al măgarului. Isocrate a făcut elogiul lui Busirix, celebrul tiran; Cardan de Nero, Platon şi Carneades, pe cel al nedreptăţii. Etienne Guazzy a lăudat viaţa de parazit, Erasmus, nebunia, Johannes Fabricius, vagabondajul, Ulrich din Hutten, febra, Ieronimus Fracastor, iarna, Etienne Dolet, bătrîneţea, Douza, umbra, iar eu, Domnilor, mă pregătesc să vă prezint, astăzi, elogiul Nimicului". După cum se vede, ordinea antecedentelor nu e cronologică, pentru că exemplele pleacă dinspre derizoriul fabulistic, urcă spre culmile nebuniei politice
