Aniversar pentru Europa de Est, anul 2009 marchează trecerea unui interval mai semnificativ de la ridicarea Cortinei de fier şi reunificarea spaţiului european, divizat pînă atunci în două "blocuri" opuse. În ceea ce priveşte artele vizuale, unificarea celor două spaţii culturale a însemnat şi redescoperirea artei central- şi est-europene, mai puţin cunoscută în Occident. S-a crezut că acest spaţiu ar fi rămas izolat şi în afara timpului, în raport cu fenomenele artistice internaţionale, dar realitatea a scos la iveală o lume artistică vie şi originală, în care se recunosc deopotrivă marile curente de idei sau stilistice ale neoavangardei, dar şi interpretarea lor într-un context specific regional.

Printre genurile ce păreau greu de găsit în Est se numără şi performance arta, rebelă în raport cu formele artistice clasice, care păstrează clar distincţiile între subiect şi obiect. Acest gen artistic a întîmpinat unele dificultăţi în receptarea sa în Est, datorită asocierii frecvente cu conceptualismul sau cu multi-media, ceea ce l-a făcut uneori mai greu de înţeles. Marginalizat în Europa de Est, dacă nu chiar interzis (pentru că aducea o nouă perspectivă şi asupra corpului, un subiect tabu pentru regimurile totalitare sau post-totalitare) performance arta a rămas totuşi un gen practicat în acest spaţiu cultural, pentru diverse motive, mai ales pentru oportunitatea pe care o aveau artiştii de a comunica direct cu publicul.

Ideea de a marca această aniversare a douăzeci de ani de la revoluţiile din Est a apărut la Kunstverein din Salzburg, unde expoziţia "Performing the East" şi-a propus să prezinte cîteva poziţii artistice importante, unele dintre ele considerate azi "clasice", ale genului. Este meritul curatoarei " Hemma Schmutz, bună cunoscătoare a spaţiului estic, cu o practică expoziţională importantă şi contacte artistice semnificative, de a fi ar