Pe măsură ce creşte numărul de victime ale războaielor religioase, Dumnezeu capătă o reputaţie tot mai proastă. Dar războiul împotriva lui Dumnezeu a avut şi el victimele sale. Iată de ce avem nevoie de un armistiţiu şi de ce secularismul este o ameninţare la adresa lumii în aceeaşi măsură ca şi fundamentalismul.

"Dumnezeu e mort"

Nu. Cînd Friedrich Nietzsche a anunţat moartea lui Dumnezeu în 1882, s-a gîndit că în lumea modernă a ştiinţei oamenii aveau să fie în curînd incapabili să mai conceapă ideea de credinţă religioasă. Deja la momentul în care The Economist a publicat celebra ediţie "Dumnezeu e mort", în 1999, chestiunea părea indecisă, în pofida creşterii religiozităţii politizate " fundamentalismul " în aproape toate credinţele principale, încă din anii ’70. Un ayatollah necunoscut l-a detronat pe şahul Iranului, sionismul religios a ieşit la iveală în Israel, iar în Statele Unite Majoritatea morală a lui Jerry Falwell şi-a anunţat opoziţia fermă faţă de "umanismul secular".

Dar abia din 11 septembrie 2001, Dumnezeu a dovedit că este viu dincolo de orice îndoială " cel puţin în ceea ce priveşte dezbaterea publică globală. Cîtă vreme jihadiştii atacă America, Orientul Mijlociu este tot mai radicalizat şi, cu un "creştin renăscut" la Casa Albă vreme de opt ani, e cam greu de găsit cineva care să nu fie de acord că Dumnezeu este viu. Chiar şi editorul-şef al The Economist a devenit recent coautorul unui volum intitulat Dumnezeu s-a întors. În vreme ce mulţi pun sub semnul întrebării relevanţa lui Dumnezeu în vieţile noastre private, în spaţiul public global există o cu totul altă dezbatere: este oare Dumnezeu o forţă a binelui în lume? Aşa-numiţii "noi atei" " ca Richard Dawkins, Sam Harris şi Christopher Hitchens " au denunţat credinţele religioase nu doar ca fiind retrograde, ci de-a dreptul nocive; ei se consideră promotorii unei campa