Turistica

Cîrciuma de la pod este şi "punctul informaţional". Un ceva ce aduce mai degrabă a baracă, un fel de patru pereţi, din placaj, cu acoperiş. La intrare n-are uşă, doar o perdea de mărgele de lemn şi un frigider mare, plin cu sticle de bere şi apă minerală (cu bule). Frigiderul nu e băgat în priză, e pe post de dulap cu vitrină. Pe raftul de jos stau şi cîteva sticle de plastic cu suc. Mai cumpără oamenii pe la sărbători. Rar. Treci prin perdeaua cu mărgele de lemn, pe un fel de covor de cartoane, cu atenţie să nu aluneci în noroi. Înăuntru, adăpostite de vremea rea, stau patru mese, cu scaune scunde, toate de plastic verde. Într-un colţ, un fel de tejghea pe care adastă cîteva pahare, cu gura în jos, cu o patină a timpului foarte evidentă. Deasupra, un singur raft cu două sticle de un maroniu incert, cu etichetă ştearsă de vreme. Coniac Unirea, cîteva pachete de ţigări străine, gumă Orbit. Pe un perete atîrnă o foaie A4, un tabel cu "pariuri sportive". Un iz înţepător de ţuică, îmbibat în fum de ţigară şi miros de lemn uşor mucegăit.

Cîrciumarul este un domn solid şi creţ care amesteca de zor într-o roabă cu ciment; uşa, cică, i-au spart-o ţiganii mai zilele trecute. De-asta stă acum cu perdea cu mărgele, îl aşteaptă pe Ionică, tîmplarul, să vină să-i pună o uşă nouă. Cum adică "punct informaţional"? Păi... cîrcimarul lasă vergeaua la o parte şi zice că de aici poate să mă îndrume spre primărie, spre sursa izvorului (căci pe aici a fost turism puternic pe vremea Regelui, acum mai vin aşa, rătăciţi ca mine şi cînd e el le mai spune ce a fost odinioară cu locul ăsta). Acum " zice " e doar noroi iarna şi praf vara.

Întreb de tabelul cu pariuri. Şi ăsta a fost uitat de vreme, de pe cînd mai avea muşterii. Avea pe vremuri şi un televizor, se uitau serile la fotbal, dar acum l-a dus acasă. Nu mai rentează, oamenii au sărăcit, nu de cînd cu cr