Douazeci de ani - frumoasa vârsta! Daca ar fi sa luam in serios unitatea cronologica de masurare a democratiei propusa de Silviu Brucan, primele doua decenii de dupa decembrie 1989 au reprezentat perioada de acomodare a românilor cu democratia. Am depasit vârsta cresei, mergem la gradinita. Si putem privi, cu intelegere si amuzament, in urma, facând bilantul - inclusiv cel lingvistic, pentru ca vocabularul nostru cel de toate zilele s-a schimbat si el in nesfârsita noastra tranzitie. In doze homeopate administrate saptamânal, vom trece in revista, pâna la sfârsitul anului, câteva dintre inovatiile lexicale de dupa 1989. Explozia vocabularului In vâltoarea din decembrie 1989, doi termeni militari, pâna atunci cunoscuti si folositi doar de o mâna de oameni de meserie, au fost promovati, prin forta imprejurarilor, la rangul de cuvinte ale limbii comune. Pe strazile marilor orase românesti stationau sau circulau pentru a intimida protestatarii iar, din 22 decembrie si pâna la limpezirea completa a apelor, pe post de taxiuri ale noilor autoritati, TAB-uri (acronim al lui "Transportor Auto Blindat"): "(...) s-a instalat la comanda tancurilor si TAB-urilor, strivind sub senile trupuri nevinovate de baieti si fete" R.l., 30 XI-1 XII 91, p. 1). Uslasii (din USLA - unitati speciale de lupta antiterotista) erau când dusmani, când aparatori ai poporului (cadavrele a sapte uslasi impuscati pe 23 decembrie in fata Ministerului Apararii "au ramas in strada pâna pe 29 decembrie 1989, timp in care au fost batjocorite de oamenii care i-au crezut pe cei ucisi teroristi. Mortii au fost scuipati, unii au urinat pe ei, iar Trosca (comandantul) a fost decapitat" Click, 23 XII 08). Furia nascuta din privatiunile de tot felul si din sentimentul de neputinta care obliga la reprimarea ei a fost abil (putem, acum, spune) manipulata in decembrie 1989 pentru a deveni ura, culminând cu impuscarea