De la o vreme, am căpătat idei puţine şi fixe. Se întîmplă, cînd treci de o vîrstă. Una dintre ele e că, în România, nu avem eurosceptici rezonabili (chiar şi cei absurzi lipsesc). De aceea, nu există o dezbatere internă pe tema Uniunii Europene. Pentru o atare discuţie, îţi trebuie cel puţin două păreri diferite. Or, noi avem o singură opinie în ceea ce priveşte instituţiile: România a ajuns în Rai în momentul Marii Aderări Naţionale, astfel încît nu avem ce comenta. Raiul e perfect, nu ai ce să cîrcoteşti. De aceea, nu putem dezvolta o părere, o opinie, o poziţie de negociere la Bruxelles. În lipsa unei presiuni publice, autorităţile nu sînt îndemnate în direcţia unei mai bune documentări şi pregătiri. Uite-aşa, din aproape în aproape, ajungi la concluzia că, în acest moment, a fi patriot şi a dori mai-binele ţării înseamnă a fi cît se poate de insular-euro-sceptic, în mijlocul unui ocean uriaş de entuziaşti.

Insular, adică puţin britanic. Să fii, care va să zică, critic cu Bruxelles-ul. Să îi înveţi mecanismele de funcţionare, să le critici non-stop şi, apoi, să încerci să obţii orice fel de rebate posibil. Aşadar, de la supuşii Majestăţii Sale, Regina Elisabeta a II-a, citire (http://www.openeurope.org.uk/), argumente pentru eventuali euro-sceptici români. Exemple de bani europeni aruncaţi pe geam, zvîrliţi pe proiecte bizare, cheltuiţi într-un mod cel puţin dubios.

Habar nu am cum îl cheamă pe preşedintele corporaţiei Porsche. Că are pasiunea vînătorii, ştiam. Domnia sa este unul dintre oaspeţii lui Ion Ţiriac la celebrele hăituieli de mistreţi. Ei bine, domnul respectiv a solicitat (şi a obţinut) suma de 2500 de euro ca subvenţie directă agricolă pentru domeniul său de vînătoare din Bavaria. Să dai subvenţii agricole unor miliardari, asta da politică agricolă comună.

Oraşul suedez Malmö a cheltuit 80.000 de euro din fonduri europene pentr