Pe 5 decembrie, la The Ark (Calea Rahovei nr. 196 A), chitaristul José Gonzalez va concerta în a doua seară suedeză produsă de One Event. Cu Veneer, debutul din 2003, José Gonzalez, trubadurul suedez de origine argentiniană, este responsabil de a fi scos unul dintre cele mai bune albume ale revival-ului neo-folk din ultimul deceniu. Parcursul său e la fel de ciudat ca muzica pe care şi-a pus semnătura. Copil de emigranţi, pasionat de rock-ul latin şi exprimîndu-şi treptat admiraţia neabătută pentru folkistul cubanez protestatar Silvio Rodriguez, pe care nu încetează să-l citeze în toate interviurile drept cea mai mare influenţă, şi-a împărţit adolescenţa între muzică şi studii. Doar că ritmurile spre care se concentra pe atunci erau mai curînd din zona alternativă/punk americană, după cum o dovedesc participările timpurii la colectivul Back Against the Wall; continuate de cele cu trupa (tot hardcore, după propriile-i mărturisiri) în care a activat ca basist pînă în ’98, Renaissance. Apoi, între orele de chimie (specializarea aleasă pentru facultate), a început să compună şi să înregistreze acasă piesele care aveau să compună Veneer. Scos de Imperial Records, un mic label suedez, Veneer şi-a găsit, încet, dar sigur, drumul spre public, ajutat şi de clipul publicitar Sony care folosea cover-ul acustic la "Heartbeat" al conaţionalilor The Knife; dar şi de apariţia "Crosses" pe coloana sonoră a serialului care e responsabil pentru promovarea a tot ce e mai bun (şi mai rău!) în materie de alternativ, folk şi diverse alte lucruri băgate brambura sub tot mai găunoasa etichetă de indie " desigur, The O.C. Cînd cei de la Mute US s-au hotărît să relanseze albumul, prin 2005, şi în State, a început şi notorietatea rezervatului cantautor. Care nu s-a lăsat impresionat de comparaţiile obsesive cu Nick Drake ori de observaţiile răutăcioase care sugerau că îi ies mai bine prel