Cei 3 + 1 boschetari îl ignoră cu

desăvîrşire pe temutul Armand

Jean du Plessis ş. cl. Dacă-i întrebi

de domnul Cardinal, îţi vor spune

că acesta nu-i doar unul, ci cîţi

sînt ei, adică patru. În cele

patru puncte cardinale (şi/sau în

cele patru vînturi) pleacă, de altfel,

cam pe la amiază, căci nu le place

să se scoale cu noaptea-n cap,

ca orice proletar. Pleacă, fireşte,

fiecare în alt punct. Cauza e diviziunea

muncii (proprii). E drept, cuvîntul

muncă nu-i încîntă (ca pe Rimbaud,

potrivnicul de moarte al secolului

său "manual"), dar pîinea cotidiană

se cere, vai, agonisită. Unul din ei e

cerşetor în gară; al doilea (să-i spunem:

Porthos) mai şterpeleşte cîte-o vînătă,

o prună, un castravete, un ardei în

Piaţa Mare. Al treilea (Aramis) se

tot învîrte printre căruţaşi, în vreme

ce aceştia dau pe gît un basamac,

un carcalete şi-l miluiesc cu cîte-un

deţ de şliboviţă şi pe el, iar cei

mai generoşi " cu cîte-o sticlă de

spirt verde, pe care-l bea, filtrat

prin pîine, apoi, cu boschetarii lui.

Al patrulea, în fine, cel mai

june şi, s-o recunoaştem, cel mai

chipeş, o face, zilnic, cu agăţul.

Are trecere, în primul rînd, la

japiţele între două vîrste, în

care se trezesc, văzîndu-l, o sumă

de instincte materne adormite.

Îi poartă, cu toatele, de grijă,

iar el împarte prada cu ai lui:

"Toţi pentru unul, unul pentru toţi!"

Ca păsările cerului de liberi şi mai

mîndri,-n peticile lor, decît riga

Solomon pe tron, celor 3 + 1 boschetari

li-s dragi boschetele la fel de mult

ca muschetarului muscheta (cînd nu

practică, se înţelege, scrima).

Cei 3 + 1 boschetari îl ignoră cu

desăvîrşire pe temutul Armand

Jea