Şerban Cionoff
Dincolo de feluritele speculaţii, care se fac şi se vor mai face, rămâne, în afara oricărei îndoieli, un fapt: 5. 275 808 români, trăitori înlăuntrul şi (mai ales) în afara hotarelor ţării, se regăsesc şi se exprimă în şi prin Traian Băsescu ! Pentru ei, proaspătul reales (chiar şi fără... un congres!) reprezintă idealul uman. Este "supra-omul de masă" (sintagma îi aparţine lui Umberto Eco). O masă al cărei vot, democratic exprimat, ne somează să alegem între două alternative, la fel de dureroase. Aşadar, ori îi dăm dreptate lui Silviu Brucan, cel care îi decretase pe români ca fiind un "stupid people", care are nevoie de 20 de ani ca să se trezească, ori răspundem la dureroasa întrebare a lui Octavian Paler: "noi, românii, suntem un popor sau o populaţie?" Şi, cum acest sfârşit de an, 2009, este sorocul profeţiei brucaniene, mă tem că "Oracolul din Dămăroaia" nu a fost chiar nebun de legat atunci cînd a spus ce a spus!
În schimb, atunci când vorbim despre dilema lui Octavian Paler, trebuie să ne întoarcem la ediţia din 11 aprilie 2007 a emisiunii "Sinteza zilei". Întrebat de Ion Cristoiu: "Cum ar arăta un guvern cu Boc - prim ministru şi cu Traian Băsescu- preşedinte?", autorul "Apărării lui Galilei" a răspuns : "Sper să nu apuc să văd această comedie grotescă". La 7 mai 2007, Octavian Paler se stingea. Ultimul său editorial - "Un pericol ignorat"-, apărut în 8 mai 2007, devenea un adevărat testament, care, recitit, în aceste zile încrâncenate, dobândeşte o dureroasă actualitate.
" Exprim aici - scria Octavian Paler- nu o certitudine, ci o teamă. Ne aşteaptă surprize urâte?", după care, reluând remarca lui Julien Green- " Nimic nu-i mai dureros decât o dictatură. Toată lumea în uniformă şi în cadenţă!"-, ajungea la această constatare: "Democraţia" dubioasă de azi (cu autoritatea tuturor instituţiilor compromisă!) nu e
