Rafael Caldera, fostul preşedinte al Venezuelei, cu două mandate la o diferenţă de 20 de ani, cel care i-a asigurat lui Hugo Chavez creşterea spre putere achitându-l prin ordin prezidenţial, a murit joi, la vârsta de 93 de ani.
Ca preşedinte şi fondator (1946) al Copei (Partidul Social Creştin al Venezuelei), Caldera a fost unul din cei trei semnatari ai pactului Punto Fijo, pact pentru organizarea alegerilor democratice după căderea dictatorului Gen. Marcos Pérez Jiménez în 1958. În urma acordului, partidul lui Caldera şi partidul democrat al lui Rómulo Betancourt au împărţit puterea pentru aproximativ 40 de ani.
Rafael Caldera a fost preşedintele Venezuelei între anii 1969-1974 şi din nou între 1994 până în 1999.În timpul primului său mandat a eliminat rămăşiţele mişcărilor gherilei se stânga, asigurânu-le amnistie totală. Tot această perioadă a fost marcată de cheltuieli masive ale guvernului pentru lucrări publice şi birocraţii.
Două decenii mai târziu, Caldera reuşeşte să câştige un nou mandat, de această dată însă fără sprijinul partidului său, şi după două incercări militare de preluare a puterii. În scurt timp Caldera se confrunta cu cea mai mare criză bancară în care jumătate din bancile Venezuelei au falimentat. Şi în acest mandat îi asigură amnestie lui Hugo Chavez, omul din spatele uneia din cele două încercări de lovitură militară şi totodată următorul preşedinte al Venezuelei.
Chavez îl acuza pe Caldera de crearea unui sistem corupt care a lăsat poporul în sărăcie. Fiul lui Caldera a declarat ca "familia nu va accepta niciun fel de omagiu din partea guvernului Hugo Chávez."
