1970 Aleksandr Isaievici Soljeniţîn (1918-2008) primeşte Nobelul literar, fiind primul scriitor rus care a denunţat ororile comise în lagărele sovietice. Autorul a fost recompensat „pentru forţa etică cu care a căutat să înfăptuiască tradiţiile esenţiale ale literaturii ruse“.

Aleksandr Soljeniţîn s-a născut în Kislovodsk la 11 decembrie 1918. Tatăl său moare pe frontul german în timpul Primului Război Mondial, cu şase luni înainte ca Alexandr să se nască.

Citiţi şi:

Ceauşescu, "Doctor Honoris Causa" al Universităţii din Nisa şi după 35 de ani

Este crescut de mama sa în Rostov, în vecinătatea râului Don, unde îşi petrece copilăria şi adolescenţa. În intenţia de a deveni scriitor, vrea să urmeze o pregătire literară, dar nu poate, în parte pentru că în Rostov nu există posibilităţi pentru asemenea studii, în parte pentru că mama sa e bolnavă şi nu dispune de mijloacele financiare pentru a-i putea asigura un trai la Moscova.

Prin urmare, se înscrie la Facultatea de Matematică din cadrul Universităţii din Rostov. Acolo, nu numai că se remarcă ca un student foarte abil, ci acumulează un bagaj de cunoştinţe despre care va afirma mai târziu, în autobiografia sa, că i-a salvat viaţa în două

rânduri.

Singura pregătire literară pe care o primeşte constă într-o serie de cursuri prin corespondenţă luate între 1939 şi 1941, de la Institutul de istorie, filosofie şi literatură din Moscova.

Primele manuscrise secrete

Soljeniţîn absolvă facultatea cu câteva zile înaintea izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial. Datorită sănătăţii şubrede, este desemnat să conducă vehicule trase de cai.

Mai târziu, însă, datorită studiilor de matematică realizate, este transferat la o şcoală de artilerie, după absolvirea căreia luptă în prima linie în calitate de căpitan de artilerie, până când, în feb