Are studii superioare, a lucrat în diplomaţie pentru Consiliul Europei şi, deşi unora nu le vine să creadă, este ţigan şi apără drepturile etniei sale.

Bucureşteanul Ciprian Necula n-a fost dintotdeauna susţinătorul rromilor. „La 17 ani îi băteam pe ţigani de-i stingeam, pentru că mă enervau şi pentru că ştiam karate”, povesteşte tânărul.

Într-o zi, când venea spre casă cu verişoara lui, cu autobuzul, un român a început s-o lovească pe fată şi să strige că e o „ţigancă furăcioasă”. „La un moment dat am simţit ceva cald pe piciorul meu. Făcuse pe ea de frică”, povesteşte Ciprian. Atunci a simţit pentru prima dată ce înseamnă să fii discriminat.

Ar fi vrut să-l lovească pe agresorul român, dar s-a abţinut, iar începând de a doua zi a renunţat la bătăile de stradă şi a început lupta pentru oprirea discriminării. Nu neapărat împotriva discriminării ţiganilor, ci şi a homosexualilor, persoanelor cu dizabilităţi sau femeilor. „Sunt rrom şi nu mă tratez. Nu poţi cere un drept fără să respecţi şi dreptul celorlalţi!”, spune tânărul.

A moştenit ambiţia mamei

Bunicii lui Ciprian sunt din neamul fierarilor. „Bunicul a fost primul care a venit spre oraş, renunţând la meseria sa tradiţională. A mers la fabrică, iar apoi a fost tinichigiu”, spune el. În timp ce tatăl său este un antimodel pentru el, pentru că şi-a părăsit familia, îi este recunoscător mamei pentru că l-a învăţat pe el şi pe fratele lui că totul este posibil.

„Nu accepta niciun fel de limite sau constrângeri, orice era posibil pentru copiii ei. Aveam patru ani şi-mi doream să ajung diplomat, la fel ca nenea care se tundea la frizeria unde lucra mama - m-a făcut să cred că pot deveni într-o zi. Asta se întâmpla pe vremea lui Ceauşescu, când şansele ca un ţigan să ai o astfel de funcţie erau aproape nule !”. Ca o ironie a sorţii, Ciprian a ajuns, peste 2