O expozitie artistica desemneaza, in mod traditional, spatiul si timpul in care niste obiecte de arta (picturi, desene, fotografii, sculpturi, instalatii, video, sunete, performances) intalnesc un public. Expozitia curenta este inteleasa, indeobste, ca o antologie artistica temporara, spre deosebire de expozitia permanenta. Exista expozitii de grup si expozitii individuale, expozitii itinerante, expozitii tematice, iar expunerea se poate face fie in institutii specializate (muzee, centre artistice), in galerii private (unde operele pot fi achizitionate) sau in locuri a caror destinatie principala nu este nici prezentarea, nici vanzarea de arta (restaurante, baruri, holuri de intreprinderi, primarii, teatre etc.). Practica expozitiilor de arta dateaza din 1673, an cand Academia regala de pictura si sculptura din Franta a deschis prima sa expozitie semipublica de opere artistice. A fost inceputul unui tip special de expozitie regulata, in care orice artist isi putea oferi operele spre expunere.
Ar trebui poate inteles din acest detaliu ca o expozitie, de orice fel ar fi ea, prilejuieste nu doar intalnirea dintre public si opera, ci si un dialog intre artist si publicul sau. Expozitia nu este doar o sucursala a catharsis-ului, ci si un act de cunoastere, de clasificare si de evaluare. Expozitia reprezinta semnatura unui artist sau o colectie de semnaturi. Este o carte pe coperta careia, inainte de titlu, este trecut numele autorului (autorilor).
Am pus laolata toate aceste informatii (fastidioase, fara doar si poate, pentru multi dintre citirorii nostri), doar spre a exprima nedumerirea, flagranta, pe care mi-a suscitat-o recentul Salon de arte vizuale (Salonul de iarna), organizat in holul si la etajul intai al Palatului Sutu de catre UAP si Andrei Romocean (expozitia este deschisa pana in data de 21 ianuarie, a.c.). O expozitie ampla, cu multe si variat
