Pana nu de mult, munca bancherilor in Romania semana mai degraba cu cea a unor functionari la stat: fixau preturile (dobanzile), termenii contractuali, imparteau banii iar la sfarsitul lunii socoteau profitul pe care-l stiau oricum dinainte.
In final, bancile anuntau castiguri record si la sfarsit de an isi imparteau bonusurile. Statul, la randul sau, anunta pierderi uneori de asemenea record -- dar aceasta era singura diferenta caci de impartit, tot bonusuri se imparteau la sfarsit de an.
Povestea pare insa sa se schimbe atat pentru bancheri cat si pentru bugetari. Indiscutabil, e nevoie atat de birocratie (suntem doar membru al Comunitatii Europene), cat si de sistemul bancar. Dar daca era de asteptat ca guvernul sa nu stie cum sa se descurce cu aparatul bugetar dezlanat, ineficient si invechit, surprinzator este ca nici bancile - care se presupun a fi entitati private, dinamice, situatia nu sta cu totul diferit.
In definitiv, acestea din urma asteapta nu scaderea dobanzii de politica monetara inainte de a debloca creditarea -- ci ele asteapta revenirea afacerilor sigure si cu profit "double digit" garantat in orice moneda ar fi ele exprimat. Asteptarile lor sunt alimentate de doua decenii in care profitul nu a avut nimic de-a face cu riscul in aceasta parte a lumii.
Vestea proasta pentru ele (aici admit un oarecare optimism) e ca asemenea anomalii ale pietii nu vor mai aparea prea curand nici in Romania, nici in lume in general - cel putin pentru o vreme. Si incet incet, atat investitorii dar si finantatorii lor (banci, bursa, fonduri de investitii) vor trebui sa re-invete un principiu de baza, predat fiecarui student in anul intai insa prea usor uitat de CFO, CEO, CFA si alti finantisti in ultima vreme - si anume ca profitul trebuie sa fie proportional cu riscul. Orice deviatie de la acest principiu poate fi doar temporara.
@
