Muzeul National de Arta al Romaniei a pasit, cu siguranta, in cea mai fasta zodie a existentei sale postdecembriste. Nu e vorba doar despre reorganizarea si renovarea Palatului care il adaposteste, nici doar de moderna si echilibrata asezare pe simeze a colectiilor permanente, ci si de dinamica si de calitatea spectaculara a expozitiilor temporare. "Calatorie in Bretania", ultima mare aventura culturala pe care ne-o propune muzeul este, in acest sens, un exemplu elocvent. Un arc spatial care se intinde din Orient pana la Lorient, din Romania pana spre vestul extrem al Europei, in Bretania, si putand sa nimereasca din plin, cu oricare dintre sagetile sale (gravura, pictura, sculptura, afis, mobilier, design vestimentar), inimile autenticilor iubitorilor de arta.

Expozitia "Calatorie in Bretania", deschisa publicului pana in data de 7 februarie 2010, are doua deschideri de sens. In primul rand, doreste sa dezvaluie publicului una dintre cele mai fascinante regiuni ale Frantei metropolitane (Bretagne, Rannvro Breizh, in bretona), cu lumina, relieful, asezarile, edificiile, oamenii si obiceiurile ei. Si in al doilea - sa dea seama despre impactul artistic pe care acest spatiu unic l-a provocat: o data prin lucrarile artistilor autohtoni, si apoi prin acelea ale unor plasticieni veniti din alte zari. Daca, astazi, Muzeul Departamental breton din Quimper a ales sa colaboreze cu Muzeul National de Arta al Romaniei spre a pune in lumina creatia unor romani inspirati de Bretania (aceasta formula expozitionala complexa este subintitulata, de altfel, "Artisti romani si francezi descoperind cultura bretona"), nu trebuie uitat ca, inainte de aceasta, au fost solicitati intr-un demers similar creatorii rusi si polonezi. Opiniile, neoficiale, pe care am avut ocazia sa le auzim, intaresc la unison ideea ca, probabil, cea mai fericita conjunctie, dintre cele incercate