Spre deosebire de publicul străin, românii nu cumpără albume muzicale şi asociază artiştii preferaţi cu un hit şi nu cu un material discografic. Specialişti din piaţa muzicală spun că acest comportament este cauzat de lipsa educaţiei şi de faptul că industria muzicală românească este slab dezvoltată.

De câteva decenii bune, în străinătate se întocmesc în mod constant clasamente cu cele mai vândute sau cele mai apreciate albume muzicale. Artiştii „se laudă" cu cifrele de vânzări sau cu poziţia de lider în diferite topuri, care nu numai că certifică admiraţia fanilor, ci şi calitatea albumului respectiv.

Piaţa muzicală din România este atipică, iar artiştii care au reuşit să vândă un număr mai mare de albume reprezintă excepţia şi nu regula. Potrivit specialiştilor consultaţi de „Adevărul", românii nu numai că nu au cultul albumului, dar nu au nici cultura lui.

Relaţia „sentimentală" duce la vânzări

Dan Popi, managerul casei de discuri Cat Music crede că „nicăieri în lume nu există cultul albumului", chiar dacă străinii cumpără produse muzicale într-un procent mult mai mare decât românii. „Aici, ca şi acolo, oamenii cumpără albume dacă respectă artistul. Decizia de a cumpăra e dincolo de cât de bune sunt piesele de pe albume, de cât de multe hituri conţine discul respectiv. Are legătură cu o relaţie «sentimentală» între fan şi artist", afirmă Dan Popi. Intrat în industria muzicală în 1991, Dan Popi a lansat artişti de succes, precum O-Zone sau Pavel şi Cleopatra Stratan, care, la vremea respectivă, au dărâmat recorduri de vânzări în România.

Cu toate acestea Popi spune că „publicul îi asociază pe artişti mai degrabă cu hituri decât cu albume".

Nelu Dumitrescu, liderul trupei Iris, spune că publicul nu are încă o educaţie muzicală. „Nu avem o cultură pe tema asta, publicul român nu are o educaţie pentru aşa ceva. Iar asta pentru că ind