Actul II. Cand Dunarea se varsa la Bucuresti
Asa cum anuntam in numarul precedent, am descoperit in Capitala, in materie de expunere si de manageriat artistic, si zone fericite. Nu pur si simplu aflate la adapost de necazuri, existand doar ca sa existe, caldut si in semi-adormire, ci afirmandu-si cu aplomb (si truda) identitatea, idealurile, retetele de creativitate, formulele de comunicare si dorinta de izbanda pe piata de arta locala si internationala.
Ne referim, azi, la Galeria 418. Un spatiu dintr-o zona centrala bucuresteana, plasat la etajul doi al unei vile cochete din perioada interbelica, intr-un apartament generos, cu ferestre largi, pe strada Armasului nr. 12, undeva intre Piata Lahovari si Gradina Icoanei. Aici se afla si sediul Fundatiei "Ioana Grevers", institutia care patroneaza galeria si activitatile conexe ale acesteia.
La 418 expun, in conformitate cu normele de functionare dupa care se ghideaza, oriunde in lume, o galerie comerciala de arta, o suma de plasticieni intrati contractual in raporturi cu ea. Galeria ii reprezinta, ii expune in sediul ei, dar le si inlesneste iesirea la marile targuri de arta internationale (recent, Miami, Palm Beach si Toronto), le mediaza relatiile cu cumparatorii si le asigura, in contul unui procent rezultat din vanzare, administrarea, marketingul si publicitatea operelor (pentru preturi, vezi lista legendelor la ilustratii).
Ce are specific 418? O solutie de creativitate originala, sau, daca doriti o formula mai plastica, faptul ca aparatul sau de imagini proiecteaza in Bucuresti, dar are priza, hat, la cateva sute de kilometri distanta, pe malurile Dunarii, intr-o localitate facuta celebra de eforturile antreprenoriale ale lui Mircea Dinescu: Cetate.
Printr-o ciudata potrivire, alaturi de conacul pe care poetul vrea sa-l faca pe rand spatiu cultural, institutie hoteliera s
