Am participat de curînd (joi, 21 ianuarie) la două lansări de carte. Două cărţi atipice. O istorie a literaturii române desenată de mari graficieni ai lumii de Nicolae Ioniţă (Editura Muzeul Literaturii Române) şi Pisica Pătrată. Primul album de street art românesc (Editura Vellant). Pe de-o parte, o istorie insolită a literaturii române, în care portretul canonizat al unui Heliade-Rădulescu sau Octavian Paler stă faţă în faţă cu personajul caricaturizat de către artişti de pe tot globul; pe de altă parte, Pisica Pătrată a lui Alexandru Ciubotariu, album dedicat unui personaj frecvent al spaţiului urban bucureştean şi nu numai, automat o istorie recentă a oraşului. Te poţi întreba din start de ce două asemenea proiecte editoriale. Atfel spus, ce este fiecare şi de ce există? Cum s-au născut ele şi în ce măsură nu sînt două cărţi-album create artificial, în laborator. Dacă ar fi să caracterizez în cîteva cuvinte cele două apariţii, aş spune că amîndouă aparţin unor artişti ce au avut ca punct de referinţă necunoscutul, golul. Că, în ambele cazuri, artiştii au umplut un loc gol, l-au completat cu prezenţa lor. Cum să desenezi despre ceea ce nu vezi.

O istorie a literaturii române în caricaturi

După cum aflăm chiar din prefaţa albumului, semnată de Lucian Chişu, caricaturistul Nicolae Ioniţă, cel care a avut ideea acestei apariţii, a făcut o invitaţie la caricatură. Adresîndu-se caricaturiştilor din întreaga lume, el nu a furnizat imagini ale personalităţilor literaturii române sau alte informaţii despre opera acestora, ci doar a oferit numele celor în cauză, cerînd la schimb imaginea. Altfel spus, caricaturiştii străini ce urmau să recompună această literatură aproape necunoscută lor au pornit de la un nume şi atît, „ştiind ceva sau aproape nimic despre scriitorii propuşi“ – aşa cum a spus uimit legendarul caricaturist Albert Poch, la lansar