Efectele devastatoare ale cutremurului care a lovit Haiti la începutul lunii ianuarie au stîrnit reacţii de compasiune peste tot în lume – în numai trei zile, mai mult de un milion de americani au donat bani prin intermediul SMS-urilor, au donat haine şi produse alimentare – aşa cum s-a întîmplat în cazul Mariei Pacheco din Chicago, o tînără divorţată care îşi creştea singură copiii – sau, pentru a face rost de cît mai mulţi bani, unii au lucrat chiar şi în saloane de înfrumuseţare sau în spălătorii auto.

Conform estimărilor, suma totală strînsă pentru ajutorarea victimelor din Haiti ar putea depăşi cele aproximativ două miliarde de dolari donaţi în urma dezastrului provocat de tsunami-ul din Asia din 2004, fiind recordul american în materie de ajutoare umanitare. Luînd în considerare faptul că Statele Unite trec printr-o perioadă de criză economică, amploarea pe care a luat-o iniţiativa oamenilor de a ajuta victimele din Haiti a fost, aşadar, surprinzătoare.

Una dintre posibilele explicaţii ar putea fi vecinătatea celor două state, dar şi numărul mare de haitieni care trăiesc pe teritoriu american. Oamenii au reacţionat însă la fel peste tot în lume – în cadrul Australian Open, de exemplu, Roger Federer, Serena Williams şi alţi tenismani de top au jucat un meci amical în urma căruia au strîns 600 de mii de dolari, iar în Rwanda, un grup de asistenţi sociali, cu venituri sub 200 de dolari pe lună, a strîns pentru victimele din Haiti 7000 de dolari.

Toate aceste exemple ridică însă multe semne de întrebare despre felul în care reacţionăm sau ar trebui să reacţionăm în faţa unor asemenea tragedii. În urma cutremurului din Haiti au murit aproape 200 de mii de oameni, dar, conform estimărilor UNICEF, numărul victimelor este cu mult mai mic decît numărul copiilor care mor la fiecare zece zile din cauza sărăciei. În plus, în unele d