Dacă nu sînteţi la curent cu ce se întîmplă în entertainment înseamnă că pur şi simplu nu mai aveţi curent. Pot să înţeleg – şi eu, şi pensionara care s-a trezit acasă cu o factură de 17.000 de lei noi, la un consum real de vreo 17 lei. Nu mai poţi avea încredere în electroni, în ziua de azi.

Nici în realitate, de altminteri. Pentru că nici ea nu mai e ce era, adică acel eveniment care se întîmplă fix în faţa ta şi asupra căruia te informează simţurile. Simţurile, bietele de ele, şlefuite în milioane de ani de evoluţie sînt pe cale s-o încaseze din partea unui animal evoluat abia în ultimii cîţiva ani, numit generic 3D.

Ştiu, într-o ţară în care televizorul alb-negru nu e chiar aşa departe în amintire (ba chiar, în destule case, nici n-a plecat încă din camera cea bună), e de neam prost să vorbeşti despre plasme de mii de dolari. Dar nici nu te poate împiedica nimeni, odată ce legile împotriva „neamului prost“ sînt blocate în Parlament de verii şi cumnaţii lui.

În luna care urmează, armatele Armaghedonului japonez şi coreean aruncă în luptă mii şi mii de cavaleri cu ecran plat, înarmaţi doar cu cîteva perechi de ochelari 3D fiecare. Urgia care se pregăteşte nu poate fi oprită de (aproape) nimic, nici măcar de gaura din ciorapul unde ne ţinem banii de ţigări. Şi asta pentru că nu ştiu nimic mai periculos pe lume decît un obiect pe care, la un moment dat, şi-l poate cumpăra vecinul sau prietenul. Atît, nici nu-i nevoie de reclamă.

Vorbesc de televizoarele 3D, în curînd de vînzare într-un magazin aproape atît de tine cît şi de faliment. Vorbesc de tehnologia (nu vă faceţi griji, nu dau copy/paste din broşura de popularizare) care va schimba felul în care ne ducem la toaletă în pauza publicitară: uşor ameţiţi şi oarecum nemulţumiţi de felul în care arată realitatea. Da, tocmai ea e pe cale să ia un şut în fund, o palmă peste