Este posibil ca economia sa dea oarecare semnale de oprire a alunecarii, dar in zona de resurse umane, de angajari inca nu se simte. Dimpotriva, nervozitatea este la maxim.

Au aratat-o cei peste 100 de sefi de departamente de resurse umane din cele mai mari companii din Romania prezenti joi la a cincea editie a conferintei ZF dedicata acestui sector, care au fost greu de tinut in frau. In general, acuzatul nr. 1 este statul, administratia publica. Banii din fondurile europene nu vin la timp, ministerele muncii si al educatiei nu comunica deloc cu marii angajatori, nu exista strategii de reinsertie profesionala.

Nervozitatea directorilor de resurse umane este de inteles. De neinteles este insa continua asteptare ca politicile administratiei publice se vor imbunatati.

Intre 2001 si 2008, cat economia a fost pe crestere, businessul a ignorat ca administratia a crescut tentacular fara sa produca nimic si nu a presat deloc pentru competenta si eficienta.

Dar iata ca, dintr-o data, criza financiara globala in care statele nationale si-au au salvat fiecare bancile, deci propriile sisteme financiare, cu sute de miliarde de euro, apoi au trecut la relansarea economica, a aratat ca nationalitatea capitalului si politicile publice de dezvoltare nu sunt concepte perimate, ci adevarate bastioane de supravietuire.

La noi, problema este ca cei mai destepti romani nu mai gandesc pentru tara lor. Fie au plecat cu totul din tara, fie au ramas numai cu trupul, adica mintea si preocuparea lor este de fapt la ceea ce se intampla la Barcelona sau Londra. Cei care sunt castigatori ai tranzitiei se apleaca acum in primul rand catre ambitiile profesionale - construirea unei companii, a unui brand, cucerirea altor piete, cariere in multinationale sau catre placerile personale - calatorii, vacante in locuri de calitate, a doua sau a treia casa, masini mai frumoase