În plin centru al Clujului, la intersecţia străzilor Napoca şi Universităţii cu Piaţa Unirii se înalţă o clădire maiestuoasă, intrată în memoria vizual-afectivă a localnicilor şi a turiştilor care parcurg „zona zero“ a oraşului.

Construit între 1893-1894, după planurile arhitectului maghiar Pákei Lajos, edificiul se înscrie în programul arhitectural al perioadei dualismului austro-ungar, care a dat Clujului înfăţişarea sa actuală. Botezat cu numele exotic de New York, acest imobil a fost gîndit de la început cu destinaţia de hotel, avînd la momentul inaugurării sale din 1895 o capacitate de cazare de 110 paturi. Camerele se grupau în jurul unei curţi interioare, gradul lor de confort variind în funcţie de orientare – spre stradă sau spre curte –, cele mai luxoase fiind plasate pe laturile de est şi de nord ale clădirii (Gheorghe Vais, Clujul eclectic, programe de arhitectură în perioada dualistă 1867-1918, UT Press, 2009, pp. 112-113).

Arhitectul a prevăzut la parter un spaţiu generos, cu ferestre largi şi decor în stil eclectic, luxos, în care s-au instalat o cafenea şi un restaurant, devenite foarte repede unele dintre cele mai populare locuri de întîlnire ale protipendadei locale. Cărţile poştale privind Clujul sfîrşitului de secol XIX şi primei jumătăţi a secolului al XX-lea numără printre imaginile lor emblematice Hotelul New York şi a sa cafenea. Aici s-au făcut şi desfăcut intrigi politice, poveşti de amor, şi s-au organizat uneori banchete pentru oaspeţii străini veniţi în vizită la Universitate – care se află la circa 300-350 de metri de hotel. Cafeneaua Hotelului New York a găzduit şi întîlnirile literar-filozofice dintre Cezar Petrescu şi colegii săi, în urma cărora s-a născut, în anul 1921, revista Gîndirea. O placă fixată pe clădire în 2001 stă mărturie în marmură despre acest important eveniment cultural, consfinţind încă o dată valoare