Un autor matur trebuie să aibă, înainte de toate, conştiinţa faptului că publicul lui este o mărime negociabilă. Aşadar, viaţa cărţii nu va atârna numai de onestitatea pe care genul liric o cere cu voce apăsată. Sau numai de rezultatele funcţiei curative pe care scrisul o are asupra autorului ei. Ci şi de felul în care acesta dialoghează în mod conştient cu cititorii săi şi, până la urmă, de cât de oportun le întâmpină aşteptările.

Letiţia Ilea este un astfel de autor lucid, care nu se sfieşte să se adreseze cititorilor ei, cu care încearcă să se împrietenească mai mult decât ar face-o versurile singure. Blues pentru cai verzi (titlu demn de o vocaţie publicitară) începe cu un Cuvânt înainte al autoarei, deloc obişnuit pentru un volum de poezie. Aici, ea mulţumeşte (în stilul câştigătorilor de premii de film) celor mai importanţi cititori de până acum ai cărţii. Aceştia sunt, fireşte, nume cunoscute ale vieţii literare, notate în întregime sau sub formă hipocoristică: Cis (alias Al. Cistelecan), Octavian Soviany, Constanţa Buzea, Ion Pop, Andrei Bodiu, Simona şi Bogdan, Florin şi Cecilia ş.a. Astfel, cititorul final are de la bun început girul tuturor acestor instanţe de încredere. Apoi, cititorul însuşi este chemat pe scenă: "Dacă, prin jocul întâmplării sau, de ce nu, datorită legii numerelor mari, bluesul meu va găsi şi alţi cititori în afară de cei mai sus enumeraţi, aceştia pot conta de pe acum pe o cafea clujeană din partea autoarei, la Arizona, Out-wear, Coffe Hours sau cafeneaua Băncii Transilvania. Have fun!" Se poate să tratăm cu refuz o asemenea invitaţie la lectură?

Tehnica dialogului cu cititorul este menţinută şi la nivelul poemelor. Acolo însă e cu mult mai diluată, luând adesea forma metatextului. Referiri la poemul care se naşte, la foile care primesc sau nu în spaţiul lor textul poetic, toate acestea sunt parte a poveştii sens