O declaraţie publică, o lansare de carte şi o a doua opinie. Textul de faţă constituie o pledoarie pentru fotografie şi pentru un muzeu autohton al fotografiei. Este un text-fotografie-colaj, compus din două momente surprinse la debutul vizual al acestui an. Primul moment: 28 ianuarie, decernarea Premiilor anuale de fotografie acordate de către Banca Centrală Europeană, la Muzeul Naţional de Artă Contemporană. Cel de-al doilea: 10 februarie, lansarea la Galeria Posibilă a eseului vizual Petite Histoire.
Banca Centrală Europeană a avut „România“ ca temă pentru concursul său de fotografie din 2009. Timp de o lună, pînă pe 28 februarie, vizitatorii s-au putut întîlni la MNAC cu fotografiile celor şapte finalişti şi cu acelea ale marilor cîştigători: Nicu Ilfoveanu (premiul I, pentru Steampunk Autochrome), Iosif Király (premiul al II-lea pentru Reconstrucţii) şi Dragoş Lumpan (premiul al III-lea, pentru Ultima transhumanţă). Trei abordări divergent-subiective ale timpului. La decernarea premiilor din 28 ianuarie, Mihai Oroveanu, director MNAC, colecţionar şi critic de fotografie, a avut un discurs revelator: „Acest eveniment va fi o placă turnantă în destinul artei fotografice la noi. Avem, cu sprijinul Ministerului Culturii, un foarte important ţel. Avem nevoie de un muzeu al fotografiei, deja fondurile de imagini cresc şi cred că este momentul ca lucrurile să fie puse pe un făgaş normal. Muzeul putem să-l oferim la cheie. Avem acest material, avem fişe pentru mii de fotografii, avem o colecţie foarte importantă de imagini. E păcat să nu recuperăm imaginea istoriei noastre, nu e vorba doar de istoria documentară, ci şi de istoria evoluţiei unei sensibilităţi în zona vizualului“.
Pe 10 februarie, la Galeria Posibilă s-a lansat Petite Histoire, o carte dedicată fotografiei anonime din România, datînd cu precădere din anii 1910-1940. Nici istorie, nici albu
