● Noua poezie basarabeană, Antologie şi prefaţă de Dumitru Crudu, Editura Institutului Cultural Român, 2009.
Cea mai importantă contribuţie basarabeană la cultura română este pop-ul: mai întîi Doina şi Ion Aldea Teodorovici, apoi Zdob şi Zdub, O-Zone, Alternosfera, Trigon, Anna Lesko, Pavel Stratan şi Alexandrina Hristov. Acest lucru fiind stabilit, putem trece şi la literatură. Privind în urmă, tinerilor romancieri basarabeni pare să le fi fost relativ uşor să publice şi să se afirme în România: Alexandru Vakulovski a publicat deja trei romane (primul, Pizdeţ, încă din 2002), Ştefan Baştovoi are chiar două ediţii la Iepurii nu mor, iar Iulian Ciocan (Înainte să moară Brejnev), Andrei Ungureanu (Războiul fluturilor, în colaborare cu Paul Cernat), Dumitru Crudu (Măcel în Georgia) şi Mitoş Micleuşan (Kasa Poporului) au avut parte de o receptare bună şi ca prozatori (acesta din urmă avînd contribuţia lui la cultura populară cu proiectul Planeta Moldova). Poezia tot Cenuşăreasa genurilor artistice a rămas, astfel că, dacă nu e vorba doar de o deficienţă personală, tinerii poeţi basarabeni sînt cunoscuţi exclusiv în cercul strîmt al breslei.
Antologia noii poezii basarabene realizată de fostul fracturist Dumitru Crudu are semnificaţia unui desant liric: poeţii basarabeni scriu şi publică printre noi, dar, cu excepţia cîtorva nume, au rămas pierduţi în peisajul liric românesc eterogen. Majoritatea celor incluşi în acest volum au făcut sau au continuat studiile superioare în România, au publicat (şi) în reviste româneşti, o parte dintre ei tipărindu-şi volumele la editurile de dincoace de Prut, astfel că mă gîndesc dacă nu cumva titulatura de poeţi basarabeni n-ar trebui abandonată. Mai ales că, cel puţin prin selecţia de faţă, amprenta culturală – background-ul socio-politic basarabean – nu construieşte şi nu întreţine o diferenţă semnificativă. Cum unii din
