Motto: „Nu vă supăraţi, ce se vinde aici?“ „Cărţi.“ „Daţi mai puţine, să prindem şi noi!“ (Dialog la coadă, 1988)
În volumul-interviu „Coposu - confesiuni" (Editura Anastasia, 1995), carte îngrijită de Doina Alexandru, regretatul preşedinte al PNŢCD rememorează întâlnirea cu un personaj care venea din cu totul altă direcţie politică: Valter Roman. În anii stalinismului românesc, Coposu era unul dintre martirii puşcăriilor, iar Roman - unul dintre stâlpii regimului instaurat de Armata sovietică.Dar întâlnirea dintre cei doi a avut loc ceva mai târziu, când nici Coposu nu mai era în zeghe, nici Roman nu se mai afla în prima linie a sistemului comunist.
„Printre intelectualii din Partidul Comunist pe care i-am cunoscut se numără şi Valter Roman. Întâlnirea mea cu Roman s-a petrecut în anul 1967. La ora aceea eram la totala discreţie a organelor de Securitate, care, după o perioadă de relativă relaxare, începuseră o campanie de teroare împotriva prezumtivilor adversari politici. Fiind în slujbă la Centrala de Construcţii Montaj, pe un post minor, de muncitor mecanic, m-am pomenit chemat la telefon. La capătul firului s-a prezentat un domn cu o voce destul de plăcută, spunând: «Aici Valter Roman».
Nu-l cunoscusem până atunci. Ştiam despre Valter Roman că este ofiţer INA, adică ofiţer acoperit al KGB-ului. Auzisem despre el că a reorganizat Securitatea din România. Mai ştiam că era un tip care a luptat de partea stângii în războiul din Spania şi că făcea parte din categoria celor care s-au evidenţiat în războiul antifascist".
Acesta a fost „prologul". Se apropie întâlnirea cu Valter Roman, care-i produce o mare surpriză.
„Ceea ce m-a surprins a fost tonul calm şi civilizat cu care mi s-a adresat, spunându-mi că vrea să stea de vorbă cu mine. Eu eram obişnuit cu ordine: «La ora 8.10 te prezinţi în strada cutare, la numărul cutare!». Aceste ordi
