Cartea lui Mircea Traian Gozar,"Doctorul minune. In valea nebunilor fluturi" conţineproză ultrascurtă. Personajele sunt mereu cam aceleaşi, ceea ce asigură textelor o anumită continuitate. Mai există un element de legătură: referirile frecvente, obsesive, la viaţa sexuală. Deşi are un titlu poetic - să-l mai citim o dată: "Doctorul minune. In valea nebunilor fluturi" - , volumul este de fapt o desfăşurare de gemete, gâfâieli şi transpirări cu desăvârşire prozaice. Autorul, prezentat elogios de prof. univ. dr. Liviu Gozariu şi de prof. univ. dr. Doina Curticăpeanu, scrie astfel:

"Ea se repezi spre pat, se urcă pe el, apoi il descheie la pantaloni.

- Lasă-mă, dragă, că n-o dat tătarii...

- Vreau să văd dacă eşti bărbat!

- Bine, bine, trage jaluzelele.

El se dezbrăcă, o puse de capră şi incepu s-o găurească, de-i zburau fulgii."

Mircea Traian Gozar se plictiseşte câteodată el insuşi de acest stil de băiat de cartier şi incearcă să-şi psihologizeze proza. Dar ceea ce rezultă este la fel de vulgar:

"Urcară in maşini şi porniră spre casă. In aer plutea o bănuială cu care Băloaia nu se putea impăca, in camera aceea de la cabană mirosea a sex. Pe doctoriţă se vedea consumul sexual, dar pe profesor nu se observa nimic."

O altă metodă de a face proza elevată este, in concepţia autorului, folosirea unor imagini poetice:

"Bălu aţipi pe bancheta din spate, unde fluturii aceia nu-i dădeau pace.

- Lasă fluturii, bibicule, că ţi-o intra in cap şi apoi va fi vai de tine. Toţi râd de el. Plopilor le cădea caşul de la gură. Spre apus nori ameninţători pregăteau furtuna, rechini ranchiunoşi pregătesc masa in moneda calpă a vremii."

După cum se vede, nici această metodă nu dă rezultate. Trebuie să fii Fănuş Neagu ca să poleieşti proza cu aurul poeziei. Cu plopi cărora le cade caşul de la gură şi cu rechini ranchiunoşi, nu se poate aj