Interese regionale și globale
Pentru mine, ca redactor-şef al unei televiziuni regionale (NDR-Televiziunea Nord-Germană, ca parte a ARD), raportarea regională este extrem de importantă. În filmele noastre documentare, trebuie să le ofer spectatorilor o referinţă la regiunea lor, la viaţa lor – la nordul Germaniei, adică. În caz contrar, ei se vor refugia în divertisment. În orice caz, din punct de vedere personal, acesta nu e un „neajuns“, ci o şansă, deoarece vreau să ajung la un public cît mai larg. Dacă nu mă raportez la realitatea vieţii telespectatorilor mei, nu o să am succes cu nici un material documentar. Odată ce am stabilit această conexiune, pot să transmit cu succes chiar şi documentare social-politice. Un exemplu: Hainele noastre conţin tot mai multe substanţe dăunătoare şi periclitează sănătatea consumatorilor. În acest film am surprins oameni din nordul Germaniei (vînzătoare de textile cu preţ redus cărora le tremurau mîinile, vameşi din portul Hamburg care controlau containere cu măşti de gaze pe faţă) şi am mers astfel pe urmele feluritelor indicii şi probleme. Bunăoară: unde sînt, de fapt, fabricaţi aceşti jeanşi? Ş.a.m.d. Reuşesc astfel să-i explic telespectatorului – luîndu-l, cum ar veni, de mînă – condiţiile în care copiii din India muncesc pentru a fabrica aceşti pantaloni şi modul iresponsabil şi nereglementat în care se lucrează acolo cu substanţe toxice.
Ceea ce contează, pornind de la experienţa mea, este dramaturgia, investigaţia, opulenţa filmică; numai astfel pot transmite cu succes, la o televiziune regională, aproape orice material, chiar şi unul despre consecinţele globalizării. Cu alte cuvinte, nu orizontul de aşteptare al spectatorului e decisiv – atunci, ar trebui doar să-l linguşesc; criteriul nostru esenţial este stabilirea unei relaţii cu telespectatorul.
Nu mai vrem să ţinem predici (asta e bine!/asta e ră