Dragoş Şchiopu vrea să înveţe roboţelul să-i aducă berea ori de câte ori îi dă această comandă.

Când era mic, râvnea la un set din piese lego. La maturitate, după ce a studiat singur robotica, şi-a făcut o jucărie complicată pe care o perfecţionează continuu.

Ploieşteanul lucrează ca programator la o importantă companie din Bucureşti şi este şi colaborator la catedra de informatică a Universităţii de Petrol Gaze din Ploieşti. În timpul liber, când nu organizează întâlniri cu alţi pasionaţi de bloggerit şi acvaristică, construieşte roboţi inteligenţi. A învăţat singur, din tutoriale şi manuale de pe internet, noţiunile elementare de robotică, iar cunoştinţele mai sofisticate le-a "furat" de la soţia sa, care şi-a dat un doctorat în domeniu.

Practic, deşi seamănă cu o jucărie pentru copii, robotul său este dotat cu soft-uri şi senzori care îi permit să se deplaseze, să asculte comenzi vocale, să apuce obiecte şi să i le aducă inventatorului său. "Eu sunt pasionat în special de partea de programare şi vreau să îl îmbunătăţesc cât mai mult. Am în vedere o perfecţionare care să îi permită recunoaşterea cât mai multor voci şi comenzi", spune Dragoş Şchiopu.

Roboţelul capricios

Mai în glumă, mai în serios, spune despre roboţelul său că vrea să îl înveţe să-i aducă berea, însă este conştient că, pentru a ajunge la performanţa de a ridica de a ridica o jumătate de litru, acesta trebuie demontat - lucru care s-a mai întâmplat, de altfel, dotat cu braţe foarte solide şi senzori foarte sofisticaţi, de orientare în spaţiu.

Roboţelul are şi capricii, explicabile prin mici erori de program: uneori, deşi primeşte comanda de a coti la stânga, o ia spre dreapta ori apucă bilele de plastic, dar refuză să le dea drumul. "Este ca un copil care nu te ascultă şi uneori mă cert cu el, dar îmi dau seama că nu este însufleţit", povesteşte Dragoş Şchiopu. @N