De ce nu se poate lăsa asociat FMI-ul cu măsurile de austeritate propuse de guvernanţii de la Bucureşti.

„Don't blame us!" Aşa sună replica pe care reprezentanţii Fondului Monetar Internaţional ar fi dat-o, printr-un comunicat, la anunţul preşedintelui României privind reducerea salariilor bugetarilor, a pensiilor şi a indemnizaţiilor pentru creşterea copilului. Am folosit condiţional-optativul pentru că informaţia ne-a parvenit de pe blogul unui jurnalist de la prestigioasa publicaţie „Wall Street Journal", fără a fi însă confirmată pe cale oficială.

Mai mult, afirmaţia citată apoi de presa românească nu apare nicăieri pe platforma de comunicare a FMI. Colegii de la Mediafax au încercat, fără succes, să obţină o confirmare a comunicatului, dar au descoperit doar că membrii delegaţiei Fondului la Bucureşti habar n-aveau de o asemenea reacţie. Cert este că nici ei nu par prea încântaţi de măsurile propuse de actuala guvernare, cel puţin dacă e să citim printre rânduri spusele negociatorului-şef, Jeffrey Franks.

Un exemplu: „Au fost mai multe posibilităţi din care ar fi putut alege autorităţile, diverse variante care vizau simultan atât măsuri pe partea de venituri, cât şi pe cea de cheltuieli, dar decizia lor a fost să se bazeze aproape exclusiv pe reducerea cheltuielilor publice".

Ce ne transmite, de fapt, dl Franks? În primul rând că existau mai multe opţiuni de a face faţă crizei prin care trece vistieria statului, iar în al doilea rând că guvernanţii au ales o soluţie care nu este neapărat cea mai bună. Sigur, reprezentantul FMI nu afirmă răspicat că măsurile anunţate de Traian Băsescu sunt greşite sau că puteau fi evitate. Dar ţine să sublinieze că ele nu ne-au fost cerute sau impuse!

Iată de ce comunicatul invocat de jurnalistul american Bob Davis începe să capete credibilitate. Şi n-avem niciun motiv să ne îndoim de veridicitatea re