Care ar fi diferenţa între o corporaţie şi o firmă obişnuită? E ceva care le distinge?
Nu cred că există o definiţie foarte clară a corporaţiilor, doar una legală, mai ales în SUA. Dar, în sensul mai larg, se referă la firme de dimensiuni mari. Apoi, în cazul corporaţiilor, există o componentă care ţine de cultură, de mod de lucru, de interacţiune, disciplină cotidiană. Există studii sociologice, printre care unul clasic din anii ’50, Omul organizaţional de William H. White, care a avut mare succes, dincolo de audienţele academice. El a fost plătit de revista Forbes pentru a face cercetare la firmele General Electric şi Ford. Autorul a fost lăsat să studieze firmele de acest gen şi a reieşit că ele pun preţ pe execuţie, pe operaţiuni, conformism la serviciu, mai degrabă decît pe antreprenoriat, inovaţie şi creativitate.
Supravegherea tehnologică, soft
Modul de muncă corporatist, atît de riguros, are vreo legătură cu etica protestantă de care a vorbit Max Weber? Se încadrează el în spiritul capitalismului?
Nu, sînt lucruri diferite. În prezent e vorba de ceea ce se numeşte clasa corporată transnaţională, oameni care, indiferent de loc, geografie, au un anumit stil de muncă şi de viaţă. Povestea lui Weber a fost reevaluată în fel şi chip, fiind un pic depăşită, în sensul că una este să fii un individ care munceşte mult, nu cheltuieşte şi este cumpătat, în sensul doctrinei calviniste, pentru a vedea semnele salvării, altceva este să lucrezi la o firmă mare, care de multe ori funcţionează pe alte principii decît ethosul salvării. Specula financiară, de exemplu, atît de practicată în prezent în economiile contemporane, nu are nici o legătură cu etica protestantă, după cum nici formele de consum şi hiperconsum nu prea recomandă litera scrierilor lui Weber.
Pe de altă parte, în cadrul corporaţiilor sînt oameni care muncesc
