Gheorghe Dăncilă își are obârșia în mărginimea Văii Sebeșului, în satul Răchita, zonă despre care spune cu emoție că este un spațiu paradisiac, cu locuri frumoase și oameni frumoși.
„La țară, în lumea satului, am crescut cu frica lui Dumnezeu și cu rușine de oameni. Sărac, dar curat. Așa mi-am învățat și copiii să fie, religioși și cinstiți“, spune poetul. Membru al Uniunii Scriitorilor, a debutat în „România Literară“ și ulterior a publicat un prim volum de poezie „Muntele cu zei“. Este semnatarul a 17 creații literare, dintre care două cărți pentru copii și cinci traduceri din Omar Khayyam, Esenin, Shakespeare, Paul Verlaine și Alfred de Vigny. A publicat în revistele literare „Luceafărul“, „Transilvania“, „Tribuna“, „Discobolul“, „Gând românesc“.
Prieten cu Ion Lăncrănjan
„Liceul l-am făcut la Colegiul Național «Horea, Cloșca și Crișan», instituție de învățământ unde aveam să-mi închei, mult mai târziu, cariera de profesor“, spune liricul. A activat 12 ani la centrul de librării și afirmă că în lumea cărților s-a simțit ca peștele în apă. „Organizam diverse lansări de carte și am avut șansa să întâlnesc reputați scriitori reușind astfel să pătrund în presa literară. Așa am debutat, destul de târziu, la 40 de ani, în marile reviste literare. Prima dată în «România Literară», când Tiberiu Utan mi-a publicat poezia «Valea Frumoasei»“, rememorează poetul.
L-a cunoscut pe marele scriitor Ion Lăncrănjan, de care a legat o trainică prietenie. „Pe Bădia, cum îi spuneam noi, prietenii, l-am cunoscut când și-a lansat volumul «Cântec pentru Transilvania». Am toate cărțile lui, cu dedicație. Îl însoțeam la Oarda de Sus, satul său natal. Îl duceam și îl aduceam de la gară. Îmi aduc aminte că am fost odată la București și i-am spus: «Bădie, du-mă la Casa Scriitorilor, să-i văd pe scriitori». Înainte de a muri, eu l-am condus la tren când
