Andreea Mierlea s-a apucat de pictură întâmplător, acum treisprezece ani, atunci când a rămas fascinată de ceea ce făcea un bun amic al său, care desena după poze. „Mi-am zis atunci că şi eu aş putea să reuşesc ce făcea el, dacă aş încerca şi aş studia mult. Astfel, mi-am luat inima în dinţi şi m-am interesat de o şcoală de arte şi m-am dus să văd despre ce este vorba. Auzisem că este un profesor Tiberiu Cercel care predă pictura şi m-am înscris la cursurile lui”, povesteşte Andreea. Însă nu era deajuns, vroia ceva mai mult, vroia să înveţe grafică, astfel s-a transferat la o altă clasă. „Atunci nu prea eram convinsă că vreau să merg pe acest drum, dar m-am dus din curiozitate. La fel de repede după ce m-am înscris mi-am dat seama că nu acolo este locul meu, ci la celalalt profesor. Dânsul nu prea ne învăţa grafică, aşa că m-am transferat la clasa domnului Mihai Şerbănescu. Treceam pe lângă clasa dânsului şi de pe culoar am văzut ceva ce m-a făcut curioasă. Erau tot felul de obiecte atârnate pe sus şi era totul într-o armonie, o muzică de relaxare şi o atmosferă care efectiv te atrăgea. Am intrat în atelier şi mi-am spus de atunci că aici trebuie să fiu şi că neaparat trebuie sa încep să studiez”, mărturiseşte târgovişteanca.

Multă răbdare şi imaginaţie

Picturile Andreei Mierlea sunt unice şi atrăgătoare. Stilul este, de asemenea, aparte şi propriu. Artista se inspiră din natură şi lasă frâu liber imaginaţiei, iar produsul final este cât se poate de original şi cu impact asupra celor care privesc. “La picturile mele grafica este una specială, nouă pentru majoritatea privitorilor. Este «grafica răbdării», pentru că necesită multă răbdare, dragoste şi dăruire. Investesc foarte multă dragoste şi pun suflet în picturile mele. Acest stil mă reprezintă şi mă avantajează, este stilul meu propriu. Mi-am creat o lume a mea, un stil al meu şi compoziţie c