Vestea a venit pe singurul mobil care, în momentul ăla, avea semnal. „A ieşit pe locul III, a luat medalia de bronz.“ Corul de felicitări a urmat aproape instantaneu. Vecini şi rude (greu de făcut deosebirea între cele două categorii, într-o comunitate de vreo 40 de familii) îi felicitau pe părinţi. Tatăl, mai ales, se înfoiase ca un curcan, mîndru nevoie mare de performanţa fie-sii, dar mima stîngaci modestia. Andrada luase locul III la un cros şcolar judeţean. Are 10 ani. Termină acum clasa a III-a. N-am de lucru şi zic: „dacă nu era atît de obosită după ziua de ieri, cred că ieşea pe primul loc“. Vecinii (sau rudele) îmi dau dreptate.
Cu o zi înainte, adică vineri, s-a trezit, ca de obicei, la 6 dimineaţa. A făcut, ca de obicei, patru kilometri pe jos, prin pădure, pînă la şcoala din oraş. A stat la ore pînă la prînz, apoi a plecat spre Tîrgovişte (20 de kilometri), la repetiţiile ansamblului de dans şi poezie. Drumul l-a făcut împreună cu maică-sa. Cîteodată, merge cu cîte un coleg, cu maşina. Altă dată, cu trenul, cu rata sau cu o ocazie. După repetiţii (care s-au terminat pe la şase seara), a făcut înapoi drumul de 20 de kilometri pînă în Pucioasa şi, în final, pe jos, cei patru kilometri prin pădure, pînă acasă. Asta fusese vineri. Sîmbătă s-a trezit tot la 6 dimineaţa şi a coborît prin pădure pînă la şcoală. Acolo o aştepta profesorul de educaţie fizică. El a dus „lotul şcolii“ la Tîrgovişte, cu maşina. Cum ziceam, Andrada a cîştigat locul III pe judeţ. Întoarsă acasă, a avut răgaz să se joace. Un pic. Duminică dimineaţă s-a trezit iar la 6, să plece iar la Tîrgovişte, la filmări. Televiziunea locală (Columna) face o emisiune săptămînală cu copiii din ansamblu. Nu îi plăteşte. De plătit, plătesc tot părinţii. 70 de lei pe lună. De luni, începe să se trezească la 6 (ca de obicei), să meargă la şcoala aflată peste deal.
Din Maluri spre Pucioasa