O iarnă dură, geroasă, frumoasă şi normală, urmată de o primăvară normală, cu cortegiul ei de minunăţii – magnolii superbe, dar şi toporaşi, ciuboţica cucului şi brebenei, la poale de pădure.

Pentru mine, iarna a însemnat şase săptămîni de stat în casă din cauza unei căzături pe gheaţă. Braţul drept a stat în ghips şi am înţeles ce înseamnă să fii infirm în mod dureros. Noroc cu medicul ortoped, asistenta şi gipsarul de la secţia Ortopedie. Noroc cu familia şi cu bunele mele prietene. Toate acestea le spun pentru a enunţa o concluzie simplă. Doresc să plătesc serviciile mai sus-amintite. Pentru a evita situaţiile penibile şi pentru că un medic conştiincios şi competent trebuie plătit şi respectat.

Buna mea prietenă a avut grijă să mă aprovizioneze ritmic cu Dilema veche, încît să nu-i simt lipsa. Cu plăcere, am reîntîlnit în paginile noi ale revistei „Poveştile suprapuse“ ale dlui Adrian Cioroianu. La fel şi rubrica dlui Dan C. Mihăilescu. Cristian Ghinea a enunţat opinii pe care le credeam doar ale mele. Am savurat şi adorabilul text „Odă“ despre acele mici cuvinte graţioase şi necesare: cînd, fără, tocmai etc. Extrapolînd, gîndiţi-vă ce s-ar face elitele fără cel de-al doilea eşalon intelectual care să le înţeleagă, respecte şi critice. Şi ce s-ar face aceştia fără următorii şi următorii, pînă la cei care curăţă străzile, spaţiile verzi şi cele mai puţin verzi.

Nu aş dori să mai aud că persoane cercetate de DNA ar fi modele pentru societate. S-a spus pe sticlă. S-a tot vorbit despre simţul civic, care se pare că este pe cale de dispariţie în societatea noastră. Tot de la cap ar trebui să se înceapă şi în această privinţă. Adică de la autorităţi. S-a interzis vînzarea petardelor şi a fost foarte bine. Un pic dacă se va permite şi se va slăbi şurubul, vom avea iarăşi oameni rămaşi infirmi sau chiar mai rău de atît. O altă măsură urmată destul d