●„Les Promesses du Passé“, Centrul „Pompidou“, Paris, Galérie Sud şi Espace 315, 14 aprilie – 14 iulie 2010.

„În Estul Europei, oamenii încă mai cred că arta poate schimba lumea“ – citatul e aproximativ, iniţial nu m-am gîndit să-l notez, însă eticheta care însoţeşte ciclul de lucrări albaneze de artă în spaţiul public îmi revine obsedant în minte. „Cazul Tirana“ e o secţiune aparte a expoziţiei „Les Promesses du Passé“ deschisă acum o lună şi jumătate la Centrul „G. Pompidou“, secţiune dedicată proiectului iniţiat de primarul capitalei albaneze, Edi Rama, la origine artist şcolit în Occident, de transformare a faţadelor coşcovite ale blocurilor în opere de artă încărcate de culoare. E adevărat că, dintre toate lucrările prezente în expoziţie, acesta e singurul (post-1990) cu o miză de schimbare socială declarată – şi totuşi, dincolo de tonul uşor uimit al etichetei, realitatea e că, oricum ai numi această parte a Europei, ea e, artistic, profund socială şi politică.

Titlul „Promisiunilor…“ e de provenienţă walterbenjamină. Curatoare sînt Christine Macel, o susţinătoare convinsă a artelor din fostul bloc comunist, şi Joanna Mytkowska, actuala directoare a Muzeului de Artă Modernă din Varşovia (al cărui sediu în perpetuă negociere politico-arhitecturală e o temă artistică în sine). Sînt expuse opere ale unui mare număr de artişti din „fosta“ Europă de Est, de la Marina Abramovici la Daniel Knorr (cu o instalaţie special creată pentru „Pompidou“, o „deturnare“ a unei ţevi – ţevile sînt laitmotivul arhitectural al Centrului imaginat de Renzo Piano şi Richard Rogers –, prin care circulă gaz lacrimogen), trecînd prin lucrări de Ion Grigorescu ori Mladen Stilinovici. Lor li se adaugă Cyprien Gaillard sau Yael Bartana, tratînd teme „oriental-europene“ fără să provină din această zonă.

Cu clădirea sa futuristică din inima comercial-istorică a Parisului